- Poveștile Theei
- Joacă împreună
- Cu purcelușii
10–15 min
Joacă împreună · animație interactivă
Cu purcelușii
Numărăm, culorile, ascunselea, statuile
- Animație interactivă
- 10–15 min
- Pentru 2½–3 ani
- Cu un părinte
- În limba română
Cu Nif-Nif, Nuf-Nuf și Naf-Naf, din „Cei trei purceluși”, pe poiana cu cele trei căsuțe: câte sunt și cine are mai multe, de-a v-ați ascunselea, culorile din cameră, statuile, ce lipsește, cum se simte fiecare și formele. Seara, purcelușii se culcă în casa de cărămidă; ziua își iau la revedere.
Ce se întâmplă în joc
- Câte sunt? (numerele mici)
Mere, baloane, flori sau morcovi: copilul spune câte sunt, apoi le numărăm împreună (fiecare sare pe numărul lui) și spunem totalul: „Trei mere!”. Numerele pornesc de la 1 și 2 și cresc pe măsură ce copilul răspunde. - Cine are mai multe? (compararea)
Cine are mai multe mere, Nif-Nif sau Nuf-Nuf? Întâi diferențe mari (1 față de 3), iar după două răspunsuri bune la rând, apropiate (2 față de 3). - De-a v-ați ascunselea (cuvintele de loc)
Un purceluș se ascunde, copilul arată unde e, iar purcelușul spune unde era: „Eram în spatele copacului!”. - Culorile din cameră (culorile)
„Nuf-Nuf are o eșarfă roșie. Poți să găsești ceva roșu în camera ta?”: de pe perete, în lumea copilului. - Statuile (autocontrolul)
Dansăm pe muzică și înghețăm la „Stop!”. - Ce lipsește? (memoria)
Trei obiecte, unul dispare: care lipsește? După două răspunsuri bune la rând, patru. - Cum se simte? (emoțiile)
Vesel, trist, supărat sau speriat, fiecare cu motivul spus și cu cineva care ajută. - Formele (cerc, pătrat, triunghi)
Forme mari, ale căror colțuri se aprind și se numără; apoi copilul caută un pătrat în cameră. - Finalul
Seara, purcelușii obosiți intră în casa de cărămidă, copilul le spune noapte bună și se sting luminile; ziua, își iau la revedere și pleacă acasă.
De la o zi la alta se schimbă ce se numără, unde se ascunde purcelușul, ce culoare și ce formă se caută.
Cum se joacă
- Telefonul (sau tableta) părintelui arată jocul, cel mai bine oglindit pe un proiector sau pe un televizor: jocul e mare, pe perete, iar copilul se uită de departe. O tabletă poate sta pe un suport, la distanța brațului întins.
- Copilul răspunde cu voce tare, arată cu degetul pe perete sau face ce i se cere: face cu mâna, sare, dansează, suflă.
- Părintele ține telefonul și apasă ✓ când copilul a răspuns sau ↺ când nu știe încă (jocul îi arată răspunsul, împreună, fără „greșit”), ori atinge chiar ce arată copilul: cine s-a ascuns, melcul, desenul de la cuier.
- Primele dăți, jucați-vă împreună: părintele face cu mâna, sare, arată pe perete, iar copilul îl imită. Așa înțelege repede că personajele îi răspund.
- O sesiune ține cam 10–15 minute și se termină liniștit, cu un ritual, altul seara și altul ziua; din pauză, „Gata pentru azi” trece la final oricând. Nu există „încă un joc” și nici redare automată.
- Dacă alegeți copilul în meniul „Pentru” al poveștilor, personajele îi spun pe nume.
- Cel mai bine e înainte de baie și pijama, nu chiar înainte de somn.
De ce sunt făcute așa și întrebări frecvente
Din poveste
Jocul e cu personajele din povestea „Cei trei purceluși”.
Cei trei purcelușiPaie, crenguțe sau cărămizi?
Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare