Textul poveștii
La grădina zoologică
A fost odată o fetiță pe nume Ana. Ana avea două codițe și o rochiță cu buline. Într-o zi frumoasă de vară, tata a luat-o de mânuță și au mers împreună la grădina zoologică.
La intrare era o poartă mare, plină de animale pictate: un elefant, o girafă, o maimuță, un leu și un pinguin. — Pe cine vedem întâi? a întrebat tata. — Pe toate! a râs Ana.
Și au pornit pe cărarea cea lungă, pas cu pas, ținându-se de mână.
Elefantul
Primul a fost elefantul. Era mare, mare de tot, cenușiu, cu urechi ca niște evantaie și cu o trompă lungă, lungă.
Era cald, așa că elefantul și-a băgat trompa în apă, a tras apă... și s-a stropit pe spate, ca la duș!
Apoi a fluturat din urechi și a ridicat trompa sus, de parcă ar fi salutat-o. — Bună, elefantule! a strigat Ana, și i-a făcut și ea cu mâna.
— Știi ce mănâncă elefantul? a întrebat tata. — Banane! a ghicit Ana. — Și fân, și morcovi, și mere, mult, mult de tot! a râs tata.
Girafa
Mai încolo, frunzele din vârful unui copac înalt se mișcau. Cine mânca frunzele de acolo, de sus? Girafa!
Girafa avea un gât lung, lung, ca o scară, și pete maronii pe tot corpul. Ronțăia frunzele încet, cu limba ei lungă.
Apoi și-a aplecat gâtul, jos, jos, până aproape de Ana. S-a uitat la ea cu ochii ei mari... și a clipit. — Ce gât lung ai! a râs Ana.
Maimuțele
La maimuțe era mare veselie. Trei maimuțe mici se legănau pe funii, de pe o creangă pe alta: hop, hop, hop!
Una dintre ele a găsit o banană. A curățat-o de coajă, încet, și a mâncat-o cu poftă.
Apoi s-a atârnat de coadă, cu capul în jos, și s-a strâmbat la Ana. Ana a râs, a râs, a râs!
Atunci și Ana s-a făcut maimuță: a ridicat mâinile și a sărit: hop, hop! Iar maimuțele au sărit și ele, ca ea.
Leul
Mai departe, pe o stâncă, la soare, dormea leul. Avea o coamă mare și aurie, ca un soare pufos.
— Tată, leul doarme ziua? a șoptit Ana. — Da, a zis tata. Leii dorm mult, ca să fie puternici.
Leul a deschis un ochi... a căscat o dată, mare de tot... și s-a întors pe partea cealaltă, să doarmă mai departe. Doar coada i se mai mișca, încolo și încoace, iar un pui de leu, mic și pufos, încerca s-o prindă.
Pinguinii
Lângă un lac cu apă rece stăteau pinguinii, în haine negre, cu burtici albe. Mergeau legănat, unul după altul.
Primul s-a întins pe burtică și a alunecat în apă, ca pe un tobogan. Apoi al doilea. Apoi al treilea!
Ana a bătut din palme: — Și eu vreau să merg ca un pinguin! Și a mers legănat, ca un pinguin mic, de mână cu tata.
La revedere
Soarele a început să coboare, iar cerul s-a făcut portocaliu. — E vremea să mergem acasă, a zis tata. Hai să le spunem la revedere animalelor.
— Pa-pa, elefantule! Pa-pa, girafă! Pa-pa, maimuțelor! Pa-pa, leule! Pa-pa, pinguinilor! a strigat Ana.
Și animalele i-au răspuns: elefantul a ridicat trompa, girafa a dat din cap, maimuțele au fluturat din lăbuțe, leul a deschis un ochi, iar pinguinii au bătut din aripioare.
Spre casă
Pe drumul spre casă, Ana era tare obosită. Tata a luat-o în brațe, iar ea și-a pus căpșorul pe umărul lui.
— Ți-a plăcut la zoo? a întrebat tata. — Da... a șoptit Ana. Elefantul... și girafa... și maimuțele... și leul... și pinguinii...
Și până să iasă pe poartă, Ana a adormit, zâmbind, în brațele tatei.
Noapte bună
În noaptea aceea, Ana a visat grădina zoologică: elefantul o stropea ușor, girafa o plimba pe gâtul ei lung, iar pinguinii alunecau cu ea pe tobogan.
Iar la grădina zoologică, sub lună, dormeau și animalele: elefantul, girafa, maimuțele, leul și pinguinii.
Noapte bună, Ana. Și noapte bună și ție, puiule.

Nora și jucăriile rătăciteUnu, doi, trei, fiecare la locul ei!
Matei și lopățica roșiePe rând e mai frumos
Toma se îmbracă singurCiorăpei, pantaloni, tricou... singur!
Ziua lui Naf-NafO surpriză, trei lumânări și un musafir neașteptat
Ilinca și televizorul obositUn desen mic, apoi la joacă!
Luca și curcubeul din farfurieMâncarea adevărată te face mare și puternic.