1. Poveștile Theei
  2. Matei și lopățica roșie
Coperta: Matei și lopățica roșie4:50

Poveste de zi

Matei și lopățica roșie

Pe rând e mai frumos

Pornește povestea

Matei are cea mai frumoasă lopățică din lume și nu vrea s-o dea nimănui. Dar bunicul îi învață pe el și pe Irina jocul «Pe rând»: sapă pe rând, fac schimb de jucării, construiesc împreună un castel și se dau pe rând în leagăn.

Textul poveștii

Lopățica roșie

A fost odată un băiețel pe nume Matei. Matei avea o găletușă galbenă și o lopățică roșie, cea mai frumoasă lopățică din lume.

Într-o dimineață cu soare, Matei a mers cu bunicul în parc. Găletușa se legăna în mâna lui, iar lopățica roșie strălucea în soare ca o cireașă.

— Azi fac un castel mare, mare! a spus Matei și a pornit țopăind spre groapa cu nisip.

E a mea!

La groapa cu nisip era deja o fetiță, Irina. Irina avea trei forme de nisip: un peștișor, o steluță și o broscuță. Dar n-avea lopățică, așa că săpa cu degetele.

— Îmi dai și mie lopățica? a întrebat Irina. Matei a strâns lopățica la piept. — Nu! E a mea!

Irina s-a întristat. Buza de jos a început să-i tremure, iar ochii i s-au făcut mari și umezi. Matei s-a uitat la Irina, apoi la lopățică. Lopățica era a lui... dar parcă nu se mai bucura de ea.

Pe rând

Bunicul s-a lăsat pe vine lângă ei. — Știu un joc, a spus el. Se numește «Pe rând». Întâi sapă Matei, cât numărăm până la zece. Apoi sapă Irina, tot până la zece.

Matei a săpat, iar toți trei au numărat: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece! Apoi Matei i-a dat lopățica Irinei. Nu era ușor, dar a dat-o.

Irina a săpat, și au numărat iar până la zece. Apoi Irina i-a dat lopățica înapoi. — Ia uite, a râs Matei, lopățica s-a întors! — Jucăriile împrumutate se întorc, a spus bunicul. Și cine dă, primește.

Facem schimb

Matei s-a uitat la formele Irinei. — Îmi dai și mie peștișorul? — Îți dau, a zis Irina, dacă tu îmi dai găletușa. — Facem schimb! au strigat amândoi.

Matei a umplut peștișorul cu nisip, l-a bătut cu palma, pac, pac, și l-a întors încet: un pește de nisip! Irina a făcut o steluță, apoi o broscuță. Pe marginea gropii a apărut o grădină întreagă de nisip.

— Peștele meu înoată! a râs Matei. — Și broscuța mea sare! a râs Irina. Și au râs amândoi, cu nisip pe nas.

Castelul

— Hai să facem castelul împreună! a spus Irina. Matei săpa și umplea găletușa, iar Irina bătea nisipul cu palmele: pac, pac, pac. Apoi întorceau găletușa, încet, încet... hop! Un turn!

Au făcut un turn. Apoi încă unul. Apoi încă unul. Trei turnuri! Bunicul le-a dat o frunză galbenă, iar ei au pus-o în vârf, ca un steag. — Castelul nostru! au strigat amândoi.

Singur, Matei ar fi făcut un turn mic. Împreună, au făcut un castel întreg.

Leagănul

Apoi au alergat la leagăn. Dar leagănul era unul singur. — Pe rând! a spus Matei, de data asta chiar el. Întâi Irina!

Matei a împins leagănul, iar Irina zbura: sus... și jos, sus... și jos. Matei număra: unu, doi, trei... până la zece.

Apoi s-a dat Matei, iar Irina l-a împins cu toată puterea ei. — Mai sus! a strigat Matei și râdea cu ochii închiși.

Toboganul

La tobogan au urcat pe scară unul după altul: întâi Matei, apoi Irina. Matei a alunecat primul și a aterizat în nisip. Apoi a venit Irina, și au râs amândoi.

Și iar, și iar, și iar! Pe rând, nimeni nu trebuia să aștepte prea mult, iar joaca nu se mai termina.

Mâine iar

Când soarele a urcat sus pe cer, mama Irinei a chemat-o acasă, la prânz. Irina i-a dat lui Matei găletușa înapoi, iar Matei i-a dat peștișorul.

— Mâine ne jucăm iar? a întrebat Irina. — Da! Pe rând! a râs Matei. Și și-au făcut cu mâna până când Irina s-a făcut mică, mică, la capătul aleii.

De două ori mai frumos

Pe drum spre casă, Matei i-a spus bunicului: — Cu Irina a fost mai frumos decât singur. — Așa e, a zâmbit bunicul. Când împarți jucăriile, joaca se face de două ori mai mare.

Tu te joci pe rând cu prietenii tăi, puiule? Unu, doi, trei... până la zece, și apoi e rândul tău!

O zi frumoasă, puiule!

Pornește povestea

Alte povești