1. Poveștile Theei
  2. Nora și jucăriile rătăcite
Coperta: Nora și jucăriile rătăcite5:02

Poveste de zi

Nora și jucăriile rătăcite

Unu, doi, trei, fiecare la locul ei!

Pornește povestea

Nora s-a jucat toată dimineața, iar acum camera arată ca după o furtună de jucării. Și Mofi, ursulețul ei, nu e nicăieri! Cu tata și cu un cântec, Nora duce fiecare jucărie la căsuța ei... și îl găsește pe Mofi.

Textul poveștii

Furtuna de jucării

Nora se jucase toată dimineața. Făcuse un turn din cuburi, plimbase mașinuțele, desenase cu creioanele, răsfoise cărțile și aruncase mingea. Și acum, camera ei arăta ca după o furtună de jucării.

Cuburile erau împrăștiate pe covor. Mașinuțele stăteau sub pat. Creioanele se rostogoliseră până la ușă, cărțile erau deschise pe jos, iar mingea se ascunsese după fotoliu.

— Vreau să mă joc cu Mofi! a spus Nora. Mofi era ursulețul ei de pluș, maro, cu o fundiță albastră. Dar unde era Mofi? Nicăieri!

Unde e Mofi?

Nora l-a căutat pe pat: nu era. L-a căutat pe fotoliu: nu era. A pășit spre dulap și... au! a călcat pe un cub. — Au, au! s-a plâns Nora. Cubul ăsta m-a mușcat!

Tata a venit în fugă și a luat-o în brațe. — Cuburile nu mușcă, a zâmbit el. Dar nici lor nu le place să stea pe jos. Fiecare jucărie are o căsuță a ei, și acum toate s-au rătăcit.

— Hai să le ducem acasă, una câte una, a spus tata. Poate îl găsim și pe Mofi. Și avem și un cântec pentru asta: Unu, doi, trei, fiecare la locul ei!

Cuburile

Întâi, cuburile. Căsuța lor era o cutie mare de lemn. — Unu, doi, trei! a numărat Nora și a pus trei cuburi în cutie: poc, poc, poc.

— Patru, cinci, șase! a numărat tata. Și cuburile roșii, galbene și albastre au intrat în cutie, unul după altul, până la ultimul.

Nora a pus capacul. — Pa, cuburilor! Stați cuminți acasă! Și i s-a părut că din cutie s-a auzit un mic: mulțumim!

Mașinuțele

Apoi, mașinuțele. Căsuța lor era un garaj, pe raftul de jos. Nora s-a culcat pe burtă și s-a uitat sub pat: acolo erau toate, ascunse în întuneric.

— Vrum, vrum! a spus Nora, și le-a scos una câte una: mașina de pompieri, mașina galbenă și autobuzul albastru. Le-a dus în garaj, vrum, vrum, fiecare la locul ei.

Sub pat era și o șosetă pierdută. Dar Mofi nu era acolo.

Creioanele și cărțile

Creioanele s-au întors în paharul lor: cel roșu, cel verde, cel albastru și cel galben. Cling, cling, cling, cling! — Unu, doi, trei, fiecare la locul ei! a cântat Nora.

Apoi, cărțile. Tata le-a închis cu grijă, ca să nu se îndoaie foile, iar Nora le-a pus pe raft, una lângă alta: cartea cu animale, cartea cu trenulețul și cartea cu povești.

— Acum se pot odihni, a spus Nora, și le-a mângâiat cotorul. Cărțile au stat drepte pe raft, ca niște soldăței cuminți.

Mingea

Rămăsese mingea. Nora s-a uitat după fotoliu: iat-o! Mingea cea roșie, cu stele, rotundă și veselă. Căsuța ei era coșul de nuiele din colț.

— Hai s-o aruncăm la coș! a spus tata. Nora a țintit, a aruncat... și mingea a sărit: hop, hop... drept în coș! — Bravo! a strigat tata, și au bătut palma.

Acum, camera arăta altfel: covorul era liber, raftul era plin, iar jucăriile stăteau cuminți în căsuțele lor. Dar Mofi tot nu era nicăieri.

Mofi

Nora s-a uitat la pat. Pe pat, plapuma stătea grămadă, așa cum o lăsase dimineață, când se jucase de-a cortul. — Poate e în cort! a spus Nora.

A ridicat plapuma încet, încet... și acolo, pe pernă, dormea Mofi, cu fundița lui albastră, ca și cum ar fi tras un pui de somn.

— Mofi! a strigat Nora, și l-a strâns în brațe. Te-am găsit! Tata a întins plapuma frumos, și patul a fost și el gata.

Loc de joacă

Nora s-a uitat în jur. Cuburile erau în cutie, mașinuțele în garaj, creioanele în pahar, cărțile pe raft și mingea în coș. Fiecare la locul ei.

— Acum avem loc de joacă! a spus tata. Și pe covorul cel liber, Nora și Mofi au dansat, s-au învârtit și s-au rostogolit, fără să calce pe nimic.

Iar jucăriile, din căsuțele lor, i-au făcut cu ochiul. Doar că Nora nu a văzut, pentru că râdea, cu Mofi în brațe.

Unu, doi, trei

De atunci, după fiecare joacă, Nora cântă cântecul ei: Unu, doi, trei, fiecare la locul ei! Iar jucăriile se întorc acasă, una câte una, și o așteaptă cuminți până data viitoare.

Și tu ai jucării care se rătăcesc? Le poți duce și tu acasă, cântând, ca Nora. Iar după aceea, tata îi spune de fiecare dată: — Bravo, Nora! Acum, hai la joacă!

Hai la joacă și tu, puiule!

Pornește povestea

Alte povești