Textul poveștii
Ziua cea mare
În căsuța trainică de cărămidă, cei trei purceluși, Nif-Nif, Nuf-Nuf și Naf-Naf, s-au trezit veseli. Soarele le zâmbea pe fereastră. Azi era o zi mare: era ziua lui Naf-Naf!
— Mă duc în pădure, să culeg flori pentru masă, a spus Naf-Naf. Și a plecat, țopăind, cu un coșuleț.
Cum s-a închis ușa, Nif-Nif și Nuf-Nuf și-au făcut cu ochiul. — Hai să-i facem o surpriză! O petrecere!
Baloanele
Nif-Nif a scos din dulap trei baloane: unul roșu, unul galben și unul albastru.
A suflat în cel roșu: fuuu! Și s-a făcut mare și rotund. A suflat în cel galben: fuuu! Apoi în cel albastru: fuuu!
Dar balonul albastru i-a scăpat și a zburat prin toată casa, până a aterizat, moale, pe capul lui Nuf-Nuf. Au râs amândoi cu poftă. Nif-Nif l-a umflat din nou și, de data asta, l-a legat bine.
Apoi și-au pus pe cap pălăriuțe de petrecere, cu ciucure.
Tortul
Nuf-Nuf s-a apucat de tort. A pus în castron făină, ouă și lapte, și a amestecat, a amestecat, a amestecat.
Puf! Un nor de făină i-a albit tot botul. — Uite, sunt un purceluș de zăpadă! a râs el.
Tortul s-a copt în cuptor și a ieșit pufos și auriu. Mmm, ce bine mirosea! Nuf-Nuf l-a acoperit cu frișcă și i-a pus deasupra trei lumânări.
Surpriza
Când Naf-Naf s-a întors cu un buchet mare de flori, a deschis ușa... și a rămas cu gura căscată.
— Surpriză! La mulți ani, Naf-Naf! au strigat frații lui.
Naf-Naf s-a bucurat atât de tare, că i s-au înroșit urechile. I-a îmbrățișat pe amândoi deodată, și au pus florile într-o vază, pe masă.
Cioc, cioc!
Tocmai se adunaseră în jurul tortului, când cineva a bătut la ușă: cioc, cioc, cioc!
— Cine e? a întrebat Naf-Naf. — Eu sunt... lupul, s-a auzit o voce groasă și cam tristă.
Nif-Nif s-a ascuns sub masă. Nuf-Nuf s-a ascuns după perdea. Lupul nu se mai întorsese de atunci, de când fugise pe horn!
Îmi pare rău
— Nu vă speriați, a spus lupul de după ușă. N-am venit să suflu. Am venit să vă spun că îmi pare rău pentru căsuțele voastre.
— Și am auzit că azi e o petrecere... Eu n-am fost niciodată la o petrecere.
Naf-Naf s-a uitat la frații lui. Frații lui s-au uitat la Naf-Naf. Și au deschis ușa.
În prag stătea lupul, cu un plasture pe vârful cozii și cu o floare în labă. — Asta e pentru tine, Naf-Naf. La mulți ani!
— Intră, lupule! Dar fără suflat, da? — Fără suflat! a promis lupul. Și-a șters frumos labele pe preș și a intrat.
Lumânările
Au aprins cele trei lumânări și au strigat toți: — La mulți ani, Naf-Naf!
Naf-Naf a suflat în lumânări: fuuu! Dar flăcăruile doar au pâlpâit. Au suflat și Nif-Nif și Nuf-Nuf: fuuu! Fuuu! Dar lumânările tot ardeau.
— Pot să vă ajut? a întrebat lupul, încetișor. Doar de data asta?
— Da! au strigat purcelușii.
Lupul a tras aer în piept, mult, mult de tot... și a suflat: fuuuuu! Lumânările s-au stins toate trei, iar baloanele, șervețelele și pălăriuțele au zburat prin toată casa!
Petrecerea
Au râs toți până i-a durut burtica. Chiar și lupul!
Apoi au mâncat tort cu frișcă. Lupul le-a umflat baloane noi, mari, mari de tot, cu o singură suflare. — De acum, suflatul meu e doar pentru lucruri bune! a zis el.
Și au dansat cu toții, în cerc, ținându-se de mână. Lupul dansa cel mai caraghios: dădea din coadă și se învârtea pe loc. Au dansat așa până s-a lăsat seara.
Noapte bună
Când au ieșit stelele, lupul a plecat acasă, în pădure, cu un balon roșu legat de coadă. — Mulțumesc pentru cea mai frumoasă petrecere! le-a strigat el, și le-a făcut cu laba.
Cei trei frați s-au cuibărit în pătucurile lor, unul lângă altul. — A fost cea mai frumoasă zi de naștere, a șoptit Naf-Naf, și a adormit zâmbind.
Noapte bună, Nif-Nif. Noapte bună, Nuf-Nuf. Noapte bună, Naf-Naf. Și noapte bună și ție, puiule.

Nora și jucăriile rătăciteUnu, doi, trei, fiecare la locul ei!
Matei și lopățica roșiePe rând e mai frumos
Toma se îmbracă singurCiorăpei, pantaloni, tricou... singur!
Ana la grădina zoologicăElefantul, girafa, maimuțele, leul și pinguinii
Ilinca și televizorul obositUn desen mic, apoi la joacă!
Luca și curcubeul din farfurieMâncarea adevărată te face mare și puternic.