Textul poveștii
Dealul cu pietre
Pe un deal însorit locuiau trei iezi, frați între ei: iedul cel mic, iedul mijlociu și iedul cel mare. Iedul cel mic avea niște cornițe cât doi mugurași. Iedul mijlociu avea coarne mai mărișoare. Iar iedul cel mare avea coarne mari și răsucite, ca două cochilii de melc.
Într-o dimineață, iezilor li s-a făcut foame. Au căutat iarbă pe deal, dar nu mai era deloc: doar pietre și fire uscate. — Meee! a behăit iedul cel mic. Mi-e foame!
Atunci au privit în vale. Dincolo de pârâu era o pajiște verde, plină de trifoi dulce, de păpădii galbene și de margarete. — Acolo! au strigat toți trei deodată. Hai să mâncăm iarbă verde!
Podul și trolul
Peste pârâu era un pod mic de lemn. Dar sub pod, la umbră, locuia un trol morocănos. Avea nasul mare cât un cartof, sprâncenele stufoase și părul verde și zburlit, ca iarba de baltă.
Trolul dormea toată ziua sub pod. Și ori de câte ori îl trezea cineva, se încrunta și mormăia: — Cine mă trezește? Pe podul meu nu trece nimeni!
Iezii s-au uitat unul la altul. — Merg eu primul, a spus iedul cel mic. Eu sunt cel mai ușor.
Iedul cel mic
Iedul cel mic a pășit pe pod: tip-tap, tip-tap. Copitele lui mici abia se auzeau pe scânduri.
Dar trolul s-a trezit și a scos capul de sub pod: — Cine bocănește pe podul meu? Nu trece nimeni! Te arunc în pârâu!
— Sunt eu, iedul cel mic, a spus iedul cu glas subțirel. Lasă-mă să trec, te rog! Eu sunt mic de tot. După mine vine fratele meu, care e mai mare. — Mai mare? a mormăit trolul. Atunci pe el îl opresc. Treci! Și iedul cel mic a trecut pe pajiște: tip-tap, tip-tap, hop!
Iedul mijlociu
Apoi a pornit iedul mijlociu: trip-trap, trip-trap. Podul a scârțâit puțin sub copitele lui.
Trolul a scos iar capul, cu sprâncenele încruntate: — Iar bocănește cineva pe podul meu? Nu trece nimeni! Te arunc în pârâu!
— Sunt eu, iedul mijlociu. Lasă-mă să trec, te rog! După mine vine fratele meu cel mare. El e mult mai mare decât mine. — Mult mai mare? a mormăit trolul. Atunci pe el îl opresc. Treci! Și iedul mijlociu a trecut pe pajiște: trip-trap, trip-trap, hop!
Iedul cel mare
La urmă a pornit iedul cel mare: trop! trop! trop! Podul s-a legănat și a scârțâit tare, iar apa din pârâu a tremurat.
Trolul a sărit pe pod, cât era de mare și de morocănos: — Cine bocănește așa de tare pe podul meu? Nu trece nimeni! Pe tine sigur te arunc în pârâu!
— Sunt eu, iedul cel mare, a spus iedul cu glas gros. Și eu trec! Și-a plecat capul, și-a pus coarnele înainte și... buf! L-a împins pe trol de pe pod. Trolul a zburat prin aer și a căzut în pârâu: pleosc!
Trolul ud leoarcă
Trolul stătea în apa mică a pârâului, ud leoarcă, cu o frunză după ureche și cu o broscuță pe nas. Iezii au alergat pe mal, să vadă ce-a pățit.
Trolul a strănutat: hapciu! Broscuța a sărit în apă: oac! Iar trolul și-a scuturat părul verde și... a început să râdă: ha-ha-ha! — Apa e rece și mă gâdilă! De mult n-am mai râs așa!
— Ești supărat pe noi? a întrebat iedul cel mic. — Nu, a oftat trolul. Sunt morocănos pentru că stau singur sub pod, la întuneric. Nimeni nu vine să se joace cu mine.
Pe pajiște
Iezii s-au uitat unul la altul. Apoi iedul cel mare și-a aplecat coarnele spre trol: — Prinde-te de ele! Vino cu noi pe pajiște!
Trolul s-a prins de coarne, și iezii l-au tras afară din apă: hop! Pe pajiște, iezii au mâncat trifoi dulce, iar trolul a mâncat păpădii, că lui așa îi plăcea. — Mmm! au zis toți, cu gura plină.
Apoi s-au jucat de-a v-ați ascunselea printre margarete. Pe trol îl găseau mereu primul, pentru că i se vedea nasul cel mare de după flori!
Podul tuturor
De atunci, trolul nu mai doarme toată ziua la umbră. Stă la soare, lângă pod, și ascultă păsărelele.
Iar dimineața, când aude copitele pe scânduri, tip-tap, trip-trap, trop-trop, nu mai mormăie. Le face cu mâna și strigă vesel: — Bună dimineața, iezilor! Treceți, treceți! Podul e al tuturor!
Iar iezii îi aduc în fiecare zi câte o păpădie galbenă, cea mai frumoasă de pe pajiște, și trolul și-o pune după ureche.
O zi frumoasă
Iezii au învățat ceva în ziua aceea: că cine pare morocănos are uneori nevoie doar de un prieten.
Iar trolul a învățat că un pod e mai frumos când trece cineva pe el. Și că râsul e mai bun decât mormăitul. De atunci, pe podul cel mic se aude în fiecare zi: tip-tap, trip-trap, trop-trop... și ha-ha-ha!
O zi frumoasă, puiule!

Găinușa PestrițaUn ou de aur, un șoricel grăbit și… poc!
Căsuța gălăgioasăTic-tac, scârț, cri-cri… cotcodac, ham, ham, mee, muuu, i-ha!
Coliba iepurașuluiCucurigu! Vulpe, vulpe, ieși afară!
Cerul cade!Pac! Ceva mic și tare i-a căzut drept în cap.
Kancil și crocodiliiUnu, doi, trei... zece crocodili!
Șoriceii și bulgărașii de orezRostogol, rostogol, bulgăraș rotunjel!