1. Poveștile Theei
  2. Kancil și crocodilii
Coperta: Kancil și crocodilii5:10

Poveste de zi

Kancil și crocodilii

Unu, doi, trei... zece crocodili!

Pornește povestea

Kancil, un cerb mic cât o pisicuță, vrea să ajungă la copacul cu mango de dincolo de râu, dar în râu stau crocodilii. Cu o idee isteață îi așază pe toți în rând, ca un pod, și îi numără, sărind din spinare în spinare. Apoi le spune adevărul și fac împreună cea mai veselă petrecere din pădure. Poveste populară din Malaezia, în varianta blândă.

Textul poveștii

Kancil

Departe, departe, în Malaezia, într-o pădure mare și caldă, cu copaci înalți și cu liane lungi, trăia Kancil. Kancil era un cerb mic, mic de tot, cât o pisicuță, cu picioare subțiri ca niște bețișoare și cu ochi mari și isteți.

Într-o dimineață, Kancil s-a trezit cu burtica goală. — Ce foame îmi e! a spus el. Aș mânca niște mango coapte și dulci!

Și știa unde sunt cele mai bune mango din toată pădurea: într-un copac mare, de partea cealaltă a râului.

Râul

Kancil a alergat până la mal: țup, țup, țup. Dar râul era lat, lat de tot, iar apa curgea repede. A încercat să sară pe o piatră din apă: hop! Prea departe. Și Kancil nu știa să înoate.

În râu stăteau crocodilii: mari, verzi, cu spinări noduroase și cu ochi somnoroși. Cel mai mare dintre ei a deschis un ochi: — Cine face atâta zgomot? Pe aici nu trece nimeni!

— Bună dimineața, crocodilule! a spus Kancil, politicos. Dar crocodilul doar a căscat: — Hmm... Pleacă, micuțule. Ne-ai trezit.

Ideea lui Kancil

Kancil s-a gândit, s-a gândit... și deodată a zâmbit: avea o idee!

— Crocodilule, a strigat el, regele pădurii m-a trimis la voi. Vrea să facă o petrecere mare pentru toți crocodilii și trebuie să știe câți sunteți, ca să ajungă bunătăți pentru fiecare!

— O petrecere? s-a bucurat crocodilul cel mare. Pentru noi? Crocodili, veniți toți încoace!

Toți în rând

Și din toată apa au ieșit crocodili: unul, apoi încă unul, și încă unul... Mulți, mulți crocodili, care se împingeau și se înghesuiau: — Eu primul! — Ba eu!

— Ca să vă număr bine, a spus Kancil, așezați-vă în rând, unul lângă altul, de la malul acesta până la malul celălalt!

Pleosc! Pleosc! Pleosc! Crocodilii s-au așezat în rând peste râu, cu spinările afară, ca un pod lung și verde.

Unu, doi, trei!

Kancil a sărit pe spinarea primului crocodil: — Unu! Apoi pe al doilea: — Doi! Apoi: — Trei! Patru! Cinci!

— Eu sunt cinci! a spus mândru un crocodil. Iar Kancil a sărit mai departe: — Șase! Șapte! Opt! — Eu sunt opt! a strigat altul. — Nouă!

— Și zece! a strigat Kancil, pe spinarea celui mai mare crocodil. Încă un salt, hop!, și a ajuns pe malul celălalt.

— Sunteți zece crocodili! a spus Kancil. Zece crocodili mari și frumoși!

Adevărul

Copacul cu mango era chiar acolo, plin de fructe galbene și dulci. Kancil a mâncat unul, și încă unul, și și-a lins botul: — Mmm! Ce bune sunt!

Apoi s-a întors spre crocodili. — Dragi crocodili, vă mulțumesc! Dar trebuie să vă spun adevărul: regele nu m-a trimis. Voiam doar să trec râul. Îmi pare rău.

Crocodilii s-au încruntat și au plescăit din coadă: — Ne-ai păcălit! Și petrecerea? — Petrecerea o facem noi! a spus Kancil. Chiar acum!

Petrecerea

Kancil și-a chemat prietenii. Maimuța a scuturat copacul, și fructele de mango au căzut unul după altul, iar puiul de elefant a adus banane cu trompa.

Papagalii au cântat, broasca țestoasă a bătut tactul pe un butuc, iar crocodilii au gustat pentru prima dată din mango: — Mmm! E dulce! Și au dansat în apă, plescăind din coadă: pleosc, pleosc!

Și toată ziua, pe malul râului, a fost cea mai veselă petrecere din pădure.

Podul de crocodili

Seara, crocodilul cel mare a spus: — Kancil, ne-a plăcut tare mult să fim numărați. Ne mai numeri și mâine?

— Vă număr în fiecare zi! a râs Kancil. Și de atunci, în fiecare dimineață, crocodilii se așază în rând peste râu, ca un pod.

Maimuța, broasca țestoasă și toți cei mici trec râul pe spinările lor, iar Kancil numără: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece! Și uneori numără și crocodilii, cu glasurile lor groase.

Hai să numărăm

Iar Kancil, cel mai mic cerb din toată pădurea, ține minte un lucru: e bine să fii isteț, dar și mai bine e să spui adevărul și să ai prieteni.

Și acum, hai să numărăm și noi crocodilii lui Kancil: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece!

O zi frumoasă, puiule!

Pornește povestea

Alte povești