Textul poveștii
Mașenka
A fost odată un bunic și o bunică. Și aveau o nepoțică, pe nume Mașenka, cu o codiță lungă și blondă și cu un sarafan roșu.
Într-o dimineață, au venit la poartă prietenele ei: — Mașenka, hai cu noi în pădure, după ciuperci și după fragi!
— Pot să merg, bunicule? Pot să merg, bunico? — Du-te, dar să stai lângă prietenele tale, să nu te rătăcești! Mașenka și-a luat coșulețul și a plecat cu fetele spre pădure.
Coliba din pădure
În pădure erau ciuperci multe și fragi roșii și dulci. Mașenka culegea o ciupercă... și încă una... și un frag... și încă unul... și mergea tot mai departe, tot mai departe.
Când s-a uitat în jur, prietenele ei nu mai erau acolo. — Hei! Unde sunteți? a strigat Mașenka. Dar numai frunzele au foșnit.
Mașenka a mers ce a mers, până a ajuns la o colibă de lemn. A bătut la ușă: cioc, cioc. Nu i-a răspuns nimeni. Ușa era deschisă, așa că Mașenka a intrat.
Înăuntru erau o masă mare, o bancă mare și o sobă mare. Mașenka s-a așezat pe bancă și a așteptat.
Ursul
Seara, afară s-a auzit: trop, trop, trop. Ușa s-a deschis și a intrat... un urs mare și maro! Era căsuța lui.
— Ia te uită! a mormăit ursul. Cine stă în căsuța mea? — Eu sunt, Mașenka. M-am rătăcit.
Ursul s-a scărpinat după ureche. Era un urs bun, dar foarte singur. — Mmm... Atunci rămâi la mine! Să faci focul în sobă, să-mi gătești terci, și să nu mai fiu singur.
Mașenka s-a gândit la bunici și s-a întristat puțin. Dar era o fetiță isteață. — Bine, ursule, a spus ea. Și a făcut focul în sobă.
Plăcintele
Mașenka a stat o vreme la urs. Ursul pleca dimineața în pădure, după miere, iar Mașenka îi făcea terci și mătura prin casă. Dar în fiecare seară se gândea la bunici.
Într-o zi, Mașenka a frământat aluat și a copt plăcinte cu fragi, rumene și calde, care miroseau a casă.
— Ursule, i-a spus ea, am copt plăcinte pentru bunicii mei. Le duci tu în sat? Dar să nu te uiți în coș și să nu mănânci nicio plăcintă! Eu mă urc în pin și te văd tot drumul!
— Bine, bine, a mormăit ursul. — Atunci ieși puțin afară, să vezi dacă plouă, a spus Mașenka. Și cât s-a uitat ursul la cer, Mașenka, repede-repede, s-a urcat în coș și s-a ascuns sub plăcinte.
Prima buturugă
Ursul s-a întors, a luat coșul în spate și a pornit prin pădure: trop, trop, trop. Coșul era greu, tare greu.
Ursul a mers ce a mers și a obosit. A văzut o buturugă și a zis: — Ia să mă așez eu pe buturugă și să mănânc o plăcintă!
Dar din coș s-a auzit un glas subțire: — Văd, văd! Nu te așeza pe buturugă, nu mânca plăcinta! Du-o la bunica, du-o la bunicul!
— Ia te uită, s-a mirat ursul. Ce ochi are Mașenka! Stă sus, în pin, și vede tot! Și a mers mai departe.
Încă o buturugă
A mers ursul, a mers, și iar a obosit. A văzut încă o buturugă: — Ia să stau puțin și să gust o plăcintă...
— Te văd, ursule! s-a auzit din coș. Nu sta pe buturugă, nu gusta plăcinta! Du plăcintele la bunici!
— Ce fetiță! a oftat ursul. Atât de departe, și tot mă vede! Și a pornit iar, mai repede: trop, trop, trop.
La a treia buturugă, ursul nici nu s-a mai oprit. Doar a mirosit coșul și a mormăit: — Știu, știu... Mașenka vede tot!
La bunici
Când a ajuns în sat, la căsuța bunicilor, ursul a bătut la poartă: bum, bum, bum!
Bunicul și bunica au ieșit și s-au mirat tare: un urs la poartă! — Bună seara, a mormăit ursul. V-a trimis Mașenka niște plăcinte.
Atunci plăcintele s-au ridicat, și din coș a sărit... Mașenka! — Surpriză! Bunicule, bunico, am venit acasă!
Bunicii au strâns-o în brațe, de bucurie. Iar ursul a rămas cu gura căscată: — Tu erai în coș? Și eu credeam că stai în pin!
Ceaiul
Mașenka l-a luat pe urs de labă. — Mulțumesc, ursule, că m-ai adus acasă! Știu că ești singur. Vino la noi oricând vrei.
Bunica a pus ceainicul pe masă, iar bunicul a adus un borcan cu miere. Au mâncat toți plăcinte cu fragi și au băut ceai, iar ursul a lins borcanul de miere până la fund.
— Mmm! a zis ursul, cu botul plin de miere. Ce bine e când nu ești singur!
Noapte bună
Afară se făcuse noapte. Ursul și-a luat rămas-bun și a plecat spre pădure, legănându-se: trop, trop, trop. — Vin și duminică! a strigat el.
Mașenka s-a urcat în pătuțul ei, lângă soba caldă. Bunicul i-a dat un pupic pe frunte, iar bunica a învelit-o.
— Noapte bună, bunicule. Noapte bună, bunico. Noapte bună, ursule, a șoptit Mașenka, și a adormit.
Noapte bună, Mașenka. Și noapte bună și ție, puiule.

Găinușa PestrițaUn ou de aur, un șoricel grăbit și… poc!
Căsuța gălăgioasăTic-tac, scârț, cri-cri… cotcodac, ham, ham, mee, muuu, i-ha!
Coliba iepurașuluiCucurigu! Vulpe, vulpe, ieși afară!
Cerul cade!Pac! Ceva mic și tare i-a căzut drept în cap.
Kancil și crocodiliiUnu, doi, trei... zece crocodili!
Șoriceii și bulgărașii de orezRostogol, rostogol, bulgăraș rotunjel!