Textul poveștii
De-a v-ați ascunselea
Într-o casă cu prispă, cu un nuc mare în curte, locuia o familie de pisici: Mama, Tata și pisicuța lor, Pia.
Era o după-amiază cu soare. Cearșafurile se uscau pe sârmă. Tata tocmai prindea ultimul cârlig, iar Pia țopăia lângă el.
Pia: Tata, hai să ne jucăm! Tu cauți!
Tata: De-a v-ați ascunselea? Bine. Dar să știi că eu sunt cel mai bun căutător din toată curtea.
Pia: Iar eu mă ascund cel mai bine!
Tata: Atunci eu închid ochii și număr până la cinci.
O codiță după nuc
Tata și-a acoperit ochii, iar Pia a fugit și s-a ascuns după nuc. Era toată ascunsă... toată, în afară de codiță, care se mișca încoace și încolo.
Tata: Unu, doi, trei, patru, cinci! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata! Vin!
Tata: Ia să vedem... Unde o fi Pia? Poate în găletușă? Nu. Poate pe leagăn? Nu.
Din spatele nucului s-a auzit un chicotit mic.
Tata: Ia te uită... o codiță! Ce caută o codiță singură după nuc?
Pia: Nu e codiță! E o creangă!
Tata: A, o creangă. O creangă pufoasă... care dă din coadă! Cucu-bau!
Pia: M-ai găsit! M-ai găsit!
Flori cu urechi
Pia: Încă o dată, Tata!
Tata: Unu, doi, trei, patru, cinci! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
De data asta, Pia s-a ascuns între ghivecele cu mușcate. Doar urechile i se vedeau printre flori.
Tata: Nu e după nuc. Nu e nici în găletușă. Nu e nici în coșul cu rufe.
Tata: Ce mușcate frumoase! Roșii, roz... și două flori pufoase, cu urechi!
Mușcatele au început să chicotească.
Pia: Hop! Cucu-bau! Eu sunt!
Tata: Vai de mine! O floare care vorbește!
Tata s-a prefăcut speriat și a căzut în fund, în iarbă: poc!
Unde e Tata?
Pia: Acum eu caut! Tu te ascunzi!
Tata: Eu? Dar eu sunt atât de mare... Bine. Închide ochii și numără.
Pia și-a pus lăbuțele pe ochi.
Iar Tata a pornit în vârful picioarelor, pas cu pas, spre cearșafuri.
Pia: Unu, doi, trei... zece! Vin!
Curtea era liniștită. Cearșafurile fluturau pe sârmă... și Tata nu era nicăieri.
Pia: Tata? Tata, unde ești?
Pia s-a uitat între mușcate: nu era. Pe prispă: nu era. Și urechile i s-au lăsat puțin în jos.
Dar atunci, de după un cearșaf, a ieșit ceva lung și pufos: o coadă mare, de tată.
Coada care pârăște
Pia: O coadă! Te-am văzut, Tata!
Tata: Care coadă? Aici nu e nicio coadă. E doar vântul.
Pia: Vântul n-are coadă!
Pia s-a uitat pe după cearșaf.
Pia: Cucu-bau, Tata! Te-am găsit!
Tata: Cum m-ai găsit? A, coada mea! Coada asta m-a pârât!
Pia: Dar nu te vedeam... Credeam că ai plecat.
Tata s-a lăsat în genunchi și a strâns-o în brațe.
Tata: Când nu mă vezi, tot sunt aici, Pia. Doar m-am ascuns puțin. Ca la cucu-bau.
Pia: Ca la cucu-bau, Tata!
Și Mama se joacă
Pe prispă a ieșit Mama, zâmbind.
Mama: Ce se întâmplă aici? Se joacă cineva fără mine?
Pia: Da! Hai și tu, Mama!
Mama: Bine. Acum număr eu, iar voi doi vă ascundeți împreună.
Mama: Unu, doi, trei, patru, cinci! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
Tata și Pia s-au ascuns după portiță. Dar portița era îngustă, iar pe lângă ea se vedeau două cozi: una mare și una mică.
Două cozi
Mama: Ia să vedem... Nu sunt între mușcate. Nu sunt nici după cearșafuri. Nu sunt nici după nuc...
Mama: Dar ce văd eu acolo? O coadă mare și o coadă mică! Cucu-bau!
Pia: Cucu-bau, Mama! Ne-ai găsit!
Tata: Iar m-a pârât coada. Trebuie să stau serios de vorbă cu ea.
Seara a venit încet peste curte, iar cerul s-a făcut portocaliu, apoi roz.
Mama: Gata, e ora de culcare. Hai în casă.
Pia: Încă o dată! Încă o dată!
Tata: Încă o dată, dar în pătuț. Acolo e cea mai bună ascunzătoare.
Și au urcat împreună treptele prispei: hop, hop, hop.
Sub plapumă
În cămăruța ei, Pia s-a cuibărit în pătuț, sub plapuma cu steluțe. Lampa de veghe lumina blând.
Pia: Încă un cucu-bau! Unul mic!
Pia s-a făcut mică-mică și s-a ascuns cu totul sub plapumă. A rămas doar un ghemotoc rotund... și o codiță, care ieșea pe la margine.
Mama: Unde e Pia? Nu e după nuc... nu e între mușcate...
Tata: Dar ce e codița asta? Seamănă cu o codiță de pisicuță.
Ghemotocul s-a mișcat încet și de sub plapumă a ieșit un năsuc roz.
Pia: Cucu-bau! Aici sunt!
Mama: Cucu-bau, Pia. Te-am găsit.
Noapte bună
Pia: Dacă închid ochii, nu vă văd.
Tata: Dar noi tot suntem aici. Ca la cucu-bau, ții minte?
Mama: Și mâine dimineață, când deschizi ochii... cucu-bau! Ne vezi din nou.
Pia a zâmbit, a închis ochișorii și a adormit. Iar codița ei a rămas afară, pe plapumă, ca să știe Mama și Tata unde s-a ascuns.
Mama: Somn ușor, pisicuța mea.
Mama și Tata au ieșit încet și au lăsat ușa puțin deschisă. Erau chiar acolo, după ușă. Ca la cucu-bau.
Noapte bună, Pia. Și noapte bună și ție, puiule.

Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 3 · Pia și zmeulFâș! Zmeul meu zboară!
Episodul 4 · Pia și licuriciiNoapte bună, licurici!
Episodul 7 · Pia și ariciulO zi de toamnă și un prieten nou