1. Poveștile Theei
  2. Pisicuța Pia
  3. Episodul 1
Coperta: Cucu-bau, Pia!6:13

Pisicuța Pia · Episodul 1

Cucu-bau, Pia!

Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!

Pornește episodul

Pisicuța Pia se joacă de-a v-ați ascunselea cu Tata, în curtea casei cu prispă. Se ascunde foarte bine... dar o dau de gol ba codița, ba urechile! Apoi caută ea, se joacă și Mama, iar seara, în pătuț, vine un ultim cucu-bau.

Textul poveștii

De-a v-ați ascunselea

Într-o casă cu prispă, cu un nuc mare în curte, locuia o familie de pisici: Mama, Tata și pisicuța lor, Pia.

Era o după-amiază cu soare. Cearșafurile se uscau pe sârmă. Tata tocmai prindea ultimul cârlig, iar Pia țopăia lângă el.

Pia: Tata, hai să ne jucăm! Tu cauți!

Tata: De-a v-ați ascunselea? Bine. Dar să știi că eu sunt cel mai bun căutător din toată curtea.

Pia: Iar eu mă ascund cel mai bine!

Tata: Atunci eu închid ochii și număr până la cinci.

O codiță după nuc

Tata și-a acoperit ochii, iar Pia a fugit și s-a ascuns după nuc. Era toată ascunsă... toată, în afară de codiță, care se mișca încoace și încolo.

Tata: Unu, doi, trei, patru, cinci! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata! Vin!

Tata: Ia să vedem... Unde o fi Pia? Poate în găletușă? Nu. Poate pe leagăn? Nu.

Din spatele nucului s-a auzit un chicotit mic.

Tata: Ia te uită... o codiță! Ce caută o codiță singură după nuc?

Pia: Nu e codiță! E o creangă!

Tata: A, o creangă. O creangă pufoasă... care dă din coadă! Cucu-bau!

Pia: M-ai găsit! M-ai găsit!

Flori cu urechi

Pia: Încă o dată, Tata!

Tata: Unu, doi, trei, patru, cinci! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!

De data asta, Pia s-a ascuns între ghivecele cu mușcate. Doar urechile i se vedeau printre flori.

Tata: Nu e după nuc. Nu e nici în găletușă. Nu e nici în coșul cu rufe.

Tata: Ce mușcate frumoase! Roșii, roz... și două flori pufoase, cu urechi!

Mușcatele au început să chicotească.

Pia: Hop! Cucu-bau! Eu sunt!

Tata: Vai de mine! O floare care vorbește!

Tata s-a prefăcut speriat și a căzut în fund, în iarbă: poc!

Unde e Tata?

Pia: Acum eu caut! Tu te ascunzi!

Tata: Eu? Dar eu sunt atât de mare... Bine. Închide ochii și numără.

Pia și-a pus lăbuțele pe ochi.

Iar Tata a pornit în vârful picioarelor, pas cu pas, spre cearșafuri.

Pia: Unu, doi, trei... zece! Vin!

Curtea era liniștită. Cearșafurile fluturau pe sârmă... și Tata nu era nicăieri.

Pia: Tata? Tata, unde ești?

Pia s-a uitat între mușcate: nu era. Pe prispă: nu era. Și urechile i s-au lăsat puțin în jos.

Dar atunci, de după un cearșaf, a ieșit ceva lung și pufos: o coadă mare, de tată.

Coada care pârăște

Pia: O coadă! Te-am văzut, Tata!

Tata: Care coadă? Aici nu e nicio coadă. E doar vântul.

Pia: Vântul n-are coadă!

Pia s-a uitat pe după cearșaf.

Pia: Cucu-bau, Tata! Te-am găsit!

Tata: Cum m-ai găsit? A, coada mea! Coada asta m-a pârât!

Pia: Dar nu te vedeam... Credeam că ai plecat.

Tata s-a lăsat în genunchi și a strâns-o în brațe.

Tata: Când nu mă vezi, tot sunt aici, Pia. Doar m-am ascuns puțin. Ca la cucu-bau.

Pia: Ca la cucu-bau, Tata!

Și Mama se joacă

Pe prispă a ieșit Mama, zâmbind.

Mama: Ce se întâmplă aici? Se joacă cineva fără mine?

Pia: Da! Hai și tu, Mama!

Mama: Bine. Acum număr eu, iar voi doi vă ascundeți împreună.

Mama: Unu, doi, trei, patru, cinci! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!

Tata și Pia s-au ascuns după portiță. Dar portița era îngustă, iar pe lângă ea se vedeau două cozi: una mare și una mică.

Două cozi

Mama: Ia să vedem... Nu sunt între mușcate. Nu sunt nici după cearșafuri. Nu sunt nici după nuc...

Mama: Dar ce văd eu acolo? O coadă mare și o coadă mică! Cucu-bau!

Pia: Cucu-bau, Mama! Ne-ai găsit!

Tata: Iar m-a pârât coada. Trebuie să stau serios de vorbă cu ea.

Seara a venit încet peste curte, iar cerul s-a făcut portocaliu, apoi roz.

Mama: Gata, e ora de culcare. Hai în casă.

Pia: Încă o dată! Încă o dată!

Tata: Încă o dată, dar în pătuț. Acolo e cea mai bună ascunzătoare.

Și au urcat împreună treptele prispei: hop, hop, hop.

Sub plapumă

În cămăruța ei, Pia s-a cuibărit în pătuț, sub plapuma cu steluțe. Lampa de veghe lumina blând.

Pia: Încă un cucu-bau! Unul mic!

Pia s-a făcut mică-mică și s-a ascuns cu totul sub plapumă. A rămas doar un ghemotoc rotund... și o codiță, care ieșea pe la margine.

Mama: Unde e Pia? Nu e după nuc... nu e între mușcate...

Tata: Dar ce e codița asta? Seamănă cu o codiță de pisicuță.

Ghemotocul s-a mișcat încet și de sub plapumă a ieșit un năsuc roz.

Pia: Cucu-bau! Aici sunt!

Mama: Cucu-bau, Pia. Te-am găsit.

Noapte bună

Pia: Dacă închid ochii, nu vă văd.

Tata: Dar noi tot suntem aici. Ca la cucu-bau, ții minte?

Mama: Și mâine dimineață, când deschizi ochii... cucu-bau! Ne vezi din nou.

Pia a zâmbit, a închis ochișorii și a adormit. Iar codița ei a rămas afară, pe plapumă, ca să știe Mama și Tata unde s-a ascuns.

Mama: Somn ușor, pisicuța mea.

Mama și Tata au ieșit încet și au lăsat ușa puțin deschisă. Erau chiar acolo, după ușă. Ca la cucu-bau.

Noapte bună, Pia. Și noapte bună și ție, puiule.

Pornește episodul

Joacă împreună: animații interactive

Și ca jocuri pe perete, de jucat cu un părinte: copilul răspunde cu voce tare sau arată cu degetul, iar părintele apasă pe telefon. Cum se joacă

Alte episoade și povești