1. Poveștile Theei
  2. Pisicuța Pia
  3. Episodul 7
Coperta: Pia și ariciul6:36

Pisicuța Pia · Episodul 7

Pia și ariciul

O zi de toamnă și un prieten nou

Pornește episodul

Toamna în curte: frunzele galbene ale nucului, muntele de frunze în care sar Pia și Tata, nucile adunate în coșuleț și un arici care iese dintre frunze. Îl cheamă Ghemuț, iar Pia îi face, cu Mama și Tata, o căsuță caldă de iarnă.

Textul poveștii

Toamna

Era o dimineață de toamnă în curtea cu nucul cel mare. Frunzele nucului se făcuseră galbene și aurii, și cădeau încet, una câte una.

Pia a ieșit în curte și a întins lăbuțele.

Pia: O frunză! Am prins o frunză! Și încă una!

Mama: A venit toamna, Pia. Toamna, copacii își schimbă hainele.

Pia: Nucul are o haină galbenă! Ca soarele!

O frunză s-a așezat chiar pe capul Piei, ca o pălărie.

Mama: Și tu ai acum o pălărie de toamnă.

Atunci a venit o adiere de vânt și i-a luat pălăria. Frunzele s-au învârtit în jurul Piei, ca într-un dans, iar Pia s-a învârtit și ea, cu lăbuțele sus.

Pia: Dansez cu frunzele!

Muntele de frunze

Tata a venit cu grebla și a strâns frunzele de sub nuc: rașc, rașc, rașc.

Tata: Gata! Uite ce munte de frunze am făcut!

Pia: Tata, pot să sar în el?

Tata: La trei! Unu... doi... trei!

Pia a sărit în grămadă, și frunzele au zburat în toate părțile: fâșșș!

Pia: Încă o dată! Acum sari și tu, Tata!

Atunci a sărit și Tata, hop! Și a dispărut în frunze, de i se mai vedea doar coada.

Pia: Tata, te văd! Ți se vede coada!

Tata a ieșit din grămadă plin de frunze: pe cap, pe urechi și pe spate.

Pia: Tata, arăți ca un arici!

Au râs amândoi, și Mama a râs și ea.

Nucile

Mama a venit cu coșulețul. Sub nuc, printre frunze, erau nuci rotunde și maro.

Mama: Pia, mă ajuți să adunăm nucile?

Pia: Da! Una... două... trei... patru!

Mama a adunat și ea, și coșulețul s-a umplut de nuci. Tata a luat o nucă și a lovit-o ușor cu o piatră: cioc!

Tata: Uite, Pia: înăuntru e miezul. Gustă!

Pia: Mmm! E bun!

Tata a mai spart o nucă, cioc, și a mâncat-o el. Și încă una... cioc!

Mama: Hei, Tata! Pe celelalte le păstrăm pentru iarnă. Facem cozonac cu nucă.

Atunci o nucă i-a scăpat Piei din lăbuță și s-a rostogolit prin iarbă, tocmai până la grămada de frunze.

Grămada care foșnește

Pia a fugit după nucă. Deodată, grămada de frunze a început să foșnească singură: foș, foș, foș.

Pia: Mama! Tata! Frunzele se mișcă!

Tata: Hm... Cine e acolo?

Dintre frunze a ieșit un năsuc mic și negru... apoi doi ochișori... apoi o mulțime de țepi.

Pia: Un arici! Un arici adevărat!

Ariciul s-a speriat și s-a făcut ghem, ca o minge mică și țepoasă.

Mama: Șșșt... l-am speriat. Hai să stăm liniștiți, să vadă că suntem prieteni.

Ghemuț

S-au așezat în iarbă și au așteptat. Încet, încet, ariciul s-a desfăcut și a scos năsucul.

Pia: Bună, ariciule. Nu-ți fie frică.

Mama: Nu-l atingem, are țepi. Dar ne putem uita la el.

Mama a scos din coșuleț o bucățică de măr și a pus-o lângă el, pe o frunză. Ariciul a adulmecat-o și a mâncat-o: ronț, ronț, ronț.

Pia: Îi place! Îl cheamă... Ghemuț! Pentru că se face ghem!

Tata: Ghemuț! Ce nume frumos pentru un arici.

Pia: Uite, Ghemuț, și eu mă fac ghem!

Pia s-a făcut ghem în iarbă, cu năsucul pe genunchi. Tata a încercat și el, dar era prea mare: un ghem uriaș, cu o coadă lungă!

Ghemuț s-a uitat la ei și a mișcat din năsuc, mirat. Iar Mama a râs încet, să nu-l sperie.

Căsuța de iarnă

Tata: Știi, Pia, ariciul doarme toată iarna. Își caută un loc cald și ascuns, sub frunze.

Pia: Hai să-i facem o căsuță! O căsuță de iarnă!

Tata a adus o lădiță veche de lemn și a pus-o lângă gard, cu ușița spre soare.

Mama a luat din grămadă un braț de frunze uscate și le-a pus înăuntru, moi ca o saltea. Pia a adus frunze pentru acoperiș, câte una în lăbuțe.

Pia: O frunză galbenă... una roșie... și una maro!

Mama: Gata. Acum Ghemuț are o casă caldă, ca noi.

Ghemuț se mută

Ghemuț a mers încet prin iarbă, cu năsucul în jos: fâs, fâs, fâs.

Pia: Pe aici, Ghemuț! Asta e casa ta!

Ariciul a adulmecat ușița... a băgat năsucul înăuntru... și a intrat cu totul.

Pia: A intrat! Îi place căsuța!

Din căsuță s-a auzit un căscat mic, apoi un sforăit și mai mic: sfor... sfor...

Tata: S-a culcat deja! Ce somnoros!

Pia: Șșșt, Tata! Doarme!

Pia și-a pus lăbuța la gură, și au plecat toți trei pe vârfuri, ca să nu-l trezească.

Seara

Spre seară, soarele s-a făcut portocaliu, iar frunzele nucului străluceau ca niște luminițe.

Pia s-a mai dus o dată la căsuța lui Ghemuț și a șoptit:

Pia: Noapte bună, Ghemuț. Dormi bine toată iarna.

Mama: Și când vine primăvara, se trezește și iese iar la soare.

Pia: Și atunci ne jucăm iar!

O frunză galbenă a căzut din nuc, drept pe acoperișul căsuței, ca o pătură în plus.

Pe prispă

Pe prispă, Mama a adus ceai cald, iar Pia s-a cuibărit între ei, pe treaptă.

Pia: Mama, și noi dormim toată iarna, ca Ghemuț?

Mama: Nu, puiule. Noi, iarna, ne jucăm în zăpadă.

Tata: Și facem un om de zăpadă, cu mustăți ca ale mele!

Pia a râs, și Mama a râs și ea. Tata și-a mângâiat mustățile, foarte mândru.

Sub nuc, căsuța lui Ghemuț stătea liniștită sub frunze, iar ariciul visa, poate, la primăvară.

O zi frumoasă, puiule!

Pornește episodul

Joacă împreună: animații interactive

Și ca jocuri pe perete, de jucat cu un părinte: copilul răspunde cu voce tare sau arată cu degetul, iar părintele apasă pe telefon. Cum se joacă

Alte episoade și povești