Textul poveștii
Toamna
Era o dimineață de toamnă în curtea cu nucul cel mare. Frunzele nucului se făcuseră galbene și aurii, și cădeau încet, una câte una.
Pia a ieșit în curte și a întins lăbuțele.
Pia: O frunză! Am prins o frunză! Și încă una!
Mama: A venit toamna, Pia. Toamna, copacii își schimbă hainele.
Pia: Nucul are o haină galbenă! Ca soarele!
O frunză s-a așezat chiar pe capul Piei, ca o pălărie.
Mama: Și tu ai acum o pălărie de toamnă.
Atunci a venit o adiere de vânt și i-a luat pălăria. Frunzele s-au învârtit în jurul Piei, ca într-un dans, iar Pia s-a învârtit și ea, cu lăbuțele sus.
Pia: Dansez cu frunzele!
Muntele de frunze
Tata a venit cu grebla și a strâns frunzele de sub nuc: rașc, rașc, rașc.
Tata: Gata! Uite ce munte de frunze am făcut!
Pia: Tata, pot să sar în el?
Tata: La trei! Unu... doi... trei!
Pia a sărit în grămadă, și frunzele au zburat în toate părțile: fâșșș!
Pia: Încă o dată! Acum sari și tu, Tata!
Atunci a sărit și Tata, hop! Și a dispărut în frunze, de i se mai vedea doar coada.
Pia: Tata, te văd! Ți se vede coada!
Tata a ieșit din grămadă plin de frunze: pe cap, pe urechi și pe spate.
Pia: Tata, arăți ca un arici!
Au râs amândoi, și Mama a râs și ea.
Nucile
Mama a venit cu coșulețul. Sub nuc, printre frunze, erau nuci rotunde și maro.
Mama: Pia, mă ajuți să adunăm nucile?
Pia: Da! Una... două... trei... patru!
Mama a adunat și ea, și coșulețul s-a umplut de nuci. Tata a luat o nucă și a lovit-o ușor cu o piatră: cioc!
Tata: Uite, Pia: înăuntru e miezul. Gustă!
Pia: Mmm! E bun!
Tata a mai spart o nucă, cioc, și a mâncat-o el. Și încă una... cioc!
Mama: Hei, Tata! Pe celelalte le păstrăm pentru iarnă. Facem cozonac cu nucă.
Atunci o nucă i-a scăpat Piei din lăbuță și s-a rostogolit prin iarbă, tocmai până la grămada de frunze.
Grămada care foșnește
Pia a fugit după nucă. Deodată, grămada de frunze a început să foșnească singură: foș, foș, foș.
Pia: Mama! Tata! Frunzele se mișcă!
Tata: Hm... Cine e acolo?
Dintre frunze a ieșit un năsuc mic și negru... apoi doi ochișori... apoi o mulțime de țepi.
Pia: Un arici! Un arici adevărat!
Ariciul s-a speriat și s-a făcut ghem, ca o minge mică și țepoasă.
Mama: Șșșt... l-am speriat. Hai să stăm liniștiți, să vadă că suntem prieteni.
Ghemuț
S-au așezat în iarbă și au așteptat. Încet, încet, ariciul s-a desfăcut și a scos năsucul.
Pia: Bună, ariciule. Nu-ți fie frică.
Mama: Nu-l atingem, are țepi. Dar ne putem uita la el.
Mama a scos din coșuleț o bucățică de măr și a pus-o lângă el, pe o frunză. Ariciul a adulmecat-o și a mâncat-o: ronț, ronț, ronț.
Pia: Îi place! Îl cheamă... Ghemuț! Pentru că se face ghem!
Tata: Ghemuț! Ce nume frumos pentru un arici.
Pia: Uite, Ghemuț, și eu mă fac ghem!
Pia s-a făcut ghem în iarbă, cu năsucul pe genunchi. Tata a încercat și el, dar era prea mare: un ghem uriaș, cu o coadă lungă!
Ghemuț s-a uitat la ei și a mișcat din năsuc, mirat. Iar Mama a râs încet, să nu-l sperie.
Căsuța de iarnă
Tata: Știi, Pia, ariciul doarme toată iarna. Își caută un loc cald și ascuns, sub frunze.
Pia: Hai să-i facem o căsuță! O căsuță de iarnă!
Tata a adus o lădiță veche de lemn și a pus-o lângă gard, cu ușița spre soare.
Mama a luat din grămadă un braț de frunze uscate și le-a pus înăuntru, moi ca o saltea. Pia a adus frunze pentru acoperiș, câte una în lăbuțe.
Pia: O frunză galbenă... una roșie... și una maro!
Mama: Gata. Acum Ghemuț are o casă caldă, ca noi.
Ghemuț se mută
Ghemuț a mers încet prin iarbă, cu năsucul în jos: fâs, fâs, fâs.
Pia: Pe aici, Ghemuț! Asta e casa ta!
Ariciul a adulmecat ușița... a băgat năsucul înăuntru... și a intrat cu totul.
Pia: A intrat! Îi place căsuța!
Din căsuță s-a auzit un căscat mic, apoi un sforăit și mai mic: sfor... sfor...
Tata: S-a culcat deja! Ce somnoros!
Pia: Șșșt, Tata! Doarme!
Pia și-a pus lăbuța la gură, și au plecat toți trei pe vârfuri, ca să nu-l trezească.
Seara
Spre seară, soarele s-a făcut portocaliu, iar frunzele nucului străluceau ca niște luminițe.
Pia s-a mai dus o dată la căsuța lui Ghemuț și a șoptit:
Pia: Noapte bună, Ghemuț. Dormi bine toată iarna.
Mama: Și când vine primăvara, se trezește și iese iar la soare.
Pia: Și atunci ne jucăm iar!
O frunză galbenă a căzut din nuc, drept pe acoperișul căsuței, ca o pătură în plus.
Pe prispă
Pe prispă, Mama a adus ceai cald, iar Pia s-a cuibărit între ei, pe treaptă.
Pia: Mama, și noi dormim toată iarna, ca Ghemuț?
Mama: Nu, puiule. Noi, iarna, ne jucăm în zăpadă.
Tata: Și facem un om de zăpadă, cu mustăți ca ale mele!
Pia a râs, și Mama a râs și ea. Tata și-a mângâiat mustățile, foarte mândru.
Sub nuc, căsuța lui Ghemuț stătea liniștită sub frunze, iar ariciul visa, poate, la primăvară.
O zi frumoasă, puiule!

Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 3 · Pia și zmeulFâș! Zmeul meu zboară!
Episodul 4 · Pia și licuriciiNoapte bună, licurici!