Textul poveștii
Vântul
Era o dimineață cu vânt în curtea cu nucul cel mare. Vântul sufla prin frunze, iar cearșafurile de pe sârmă fluturau: fâș, fâș!
O frunză de nuc s-a desprins de pe o creangă și a zburat pe lângă Pia.
Pia: Frunzuliță, stai! Te prind!
Pia a fugit după frunză, dar vântul a dus-o tot mai departe, peste groapa cu nisip.
Pia: Vântule, dă-mi frunza înapoi!
Tata a ieșit pe prispă și și-a ținut fularul cu amândouă lăbuțele, să nu i-l ia vântul.
Tata: Ho-ho! Ce vânt zdravăn! Pia, știi ce facem noi într-o zi cu vânt?
Pia: Ce facem?
Tata: Un zmeu! O pasăre de hârtie care zboară sus pe cer, legată cu o sfoară.
Pia: O pasăre de hârtie? Da! Hai să facem un zmeu!
Facem zmeul
Pe prispă, Tata a pus jos două bețe subțiri, unul lung și unul scurt, și le-a legat în cruce.
Tata: Gata oasele zmeului. Acum îi trebuie o haină.
Mama a adus o foaie mare de hârtie, galbenă ca soarele, și au lipit-o pe bețe.
Mama: Și ce față să aibă zmeul nostru?
Pia: Față de pisică!
Pia a luat un creion și a desenat: doi ochi rotunzi... un năsuc... o gură zâmbitoare... și mustăți!
Tata: Miau! Zmeul nostru e o pisică!
Mama i-a făcut zmeului o codiță din sfoară, iar Pia i-a dat fundițele, una câte una.
Pia: Una roșie! Una verde! Și una albastră!
Mama: Gata! Acum zmeul are codiță cu fundițe, ca tine.
La urmă, Tata a legat de zmeu o sfoară lungă, lungă, înfășurată pe un mosorel.
Prima încercare
Au ieșit cu toții în curte. Tata a ridicat zmeul cât a putut de sus, iar Pia a ținut mosorelul.
Tata: Unu... doi... trei... zboară!
Tata a dat drumul zmeului. Zmeul a urcat puțin... s-a clătinat... și pac! a căzut în iarbă.
Pia: Oh! Zmeul s-a împiedicat!
Tata: Nu-i nimic. Fug eu cu el!
Tata a fugit prin curte, cu zmeul după el, dar zmeul doar țopăia prin iarbă, ca o broscuță.
Pia: Tata, zmeul sare ca o broscuță!
Pia a râs și a fugit și ea. Zmeul s-a ridicat un pic... și a căzut chiar în capul lui Tata.
Pia: Tata, ai un zmeu pe cap!
Au râs toți trei.
Mama: Răbdare. Zmeul are nevoie de un vânt mai mare. Hai să-l așteptăm.
Pala de vânt
S-au așezat în iarbă și au ascultat. Frunzele nucului foșneau încet... apoi tot mai tare.
Pia: Ascultați! Vine vântul!
Mama a ridicat zmeul deasupra capului. Și deodată... fâș! a venit o pală mare de vânt.
Mama: Acum, Pia! Ține bine!
Zmeul a zburat sus, sus, mai sus decât nucul, iar sfoara se desfășura repede de pe mosorel.
Pia: Zboară! Zmeul meu zboară!
Tata a prins și el sfoara, lângă lăbuțele ei, ca să nu le scape.
Tata: Bravo, pilotule! Ține-l drept!
Sus pe cer, zmeul cu față de pisică dădea din codiță, iar fundițele fluturau: roșie, verde, albastră.
Joaca cu zmeul
Pia: Zmeule, la stânga!
Pia a tras ușor sfoara, iar zmeul a plutit la stânga.
Pia: Acum la dreapta!
Și zmeul a plutit la dreapta, ca și cum ar fi ascultat-o.
Pia: Și acum... o tumbă!
Vântul a suflat, iar zmeul a făcut o tumbă mare pe cer. Pia a râs și a bătut din lăbuțe.
Două rândunele au venit și au zburat în jurul zmeului, de parcă se jucau de-a prinselea.
Pia: Rândunelelor, el e prietenul meu! E o pisică!
Mama: Uite, Pia, și norii se joacă. Norul acela seamănă cu un pește.
Pia: Și ăla cu un iepuraș! Zmeule, vezi iepurașul?
Tata: Iar norul acela mare și pufos seamănă cu mine dimineața, când abia mă trezesc!
Pia s-a uitat la nor, apoi la Tata, și a râs atât de tare, încât era cât pe ce să scape sfoara.
Zmeul în nuc
Deodată, vântul s-a întors. Zmeul a coborât în zigzag... și s-a agățat sus, în crengile nucului.
Pia: Oh, nu! Zmeul s-a prins în copac!
Tata a sărit o dată, de două ori, de trei ori. Dar crengile erau prea sus.
Tata: Hop! Hop! Hop! Uf... nu ajung.
Pia: Tata, ridică-mă pe mine!
Tata a luat-o pe Pia în lăbuțe și a ridicat-o sus, cât a putut de sus.
Pia a întins lăbuțele și a prins codița zmeului, de fundița albastră.
Pia: L-am prins! Acum trag... încet, încet.
Zmeul a alunecat dintre frunze și a coborât încet, drept în brațele Mamei.
Mama: L-am prins! E întreg!
Tata: Bravo, Pia! Ai salvat zmeul!
Toți trei
Au înălțat zmeul încă o dată, și de data asta au ținut sfoara toți trei.
Tata: Eu țin aici, în spate.
Mama: Eu țin aici, lângă tine.
Pia: Și eu țin în față!
Zmeul a zburat mai sus ca niciodată, iar Pia a început să cânte:
Pia: Zmeu, zmeuleț, cu codiță fermecată, zboară sus, la nori, și vino-napoi îndată!
Mama și Tata au cântat și ei, iar zmeul dădea din codiță în ritmul cântecului.
Zmeul a dat din codiță spre Mama, apoi spre Tata, apoi spre Pia, de parcă le făcea semn.
Pia: Zmeul ne face cu codița!
Tata: Cel mai frumos zmeu din lume!
Seara
Spre seară, soarele s-a făcut portocaliu, iar vântul a obosit și el.
Zmeul a coborât încet, încet, legănându-se ca o frunză.
Tata: Strânge sfoara, Pia. Zmeul vine acasă.
Pia: Învârt, învârt, învârt... Vino, zmeule!
Pia a învârtit mosorelul, iar zmeul a coborât tot mai jos, până s-a așezat ușor în iarbă.
Pia: Ai obosit, zmeule? Ai zburat toată ziua!
Pia a mângâiat zmeul pe capul de hârtie. Apoi s-a uitat la cer și a făcut cu lăbuța.
Pia: Mulțumesc, vântule! Pa-pa!
Iar vântul a mai trecut o dată prin frunzele nucului, încet, ca un răspuns.
Zmeul în cui
Pe prispă, Mama a agățat zmeul în cuiul de lângă ușă, acolo unde stă pelerina galbenă în zilele cu ploaie.
Mama: Aici se poate odihni zmeul nostru.
Pia: Mâine zburăm iar?
Tata: Dacă bate vântul, zburăm!
Pia: Și dacă nu bate?
Tata: Atunci suflăm noi! Fuuu!
Tata a suflat cât a putut de tare, iar fundițele zmeului s-au mișcat puțin. Pia a râs, și Mama a râs și ea.
Zmeul cu față de pisică stătea în cui și zâmbea, iar codița lui cu fundițe se legăna încet în vânticelul serii.
O zi frumoasă, puiule!

Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 4 · Pia și licuriciiNoapte bună, licurici!
Episodul 7 · Pia și ariciulO zi de toamnă și un prieten nou