1. Poveștile Theei
  2. Pisicuța Pia
  3. Episodul 4
Coperta: Pia și licuricii6:56

Pisicuța Pia · Episodul 4

Pia și licuricii

Noapte bună, licurici!

Pornește episodul

O seară în curtea cu nucul: baloane de săpun, prima steluță și o dorință, licuricii care se joacă de-a v-ați ascunselea, dansul sub lună, bufnița din nuc și „noapte bună” la toate, în brațele lui Tata.

Textul poveștii

Era seară în curtea Piei. Soarele cobora încet după gard, iar cerul se făcea portocaliu, apoi roz.

Mama: Cine vrea baloane de săpun?

Pia: Eu! Eu vreau!

Mama a muiat bețișorul în apa cu săpun și a suflat ușor: fuuu... Din bețișor au ieșit baloane mici și rotunde, care străluceau în toate culorile.

Pia: Le prind! Le prind!

Pia a sărit după ele. Poc! Poc! Poc! Fiecare balon pe care îl atingea se spărgea.

Pia: Acum suflu eu!

Pia a suflat tare: pfff! Dar n-a ieșit niciun balon. Doar stropi de săpun, pe mustățile ei.

Mama: Mai încet, ca pe o păpădie.

Pia a suflat încetișor: fuuu... Și din bețișor a ieșit un balon mic, mic de tot. Pia s-a uitat la el cu ochii mari.

Pia: Al meu! Balonul meu!

Tata: Ia să încerc și eu. Fac unul... uriaș!

Tata a suflat încet, încet... și a ieșit un balon mare cât un pepene. Balonul a plutit, a plutit... și s-a spart chiar pe nasul lui Tata. Poc!

Tata: Hapciu!

Pia a râs atât de tare, că s-a rostogolit în iarbă.

Cerul s-a făcut tot mai albastru. Și deodată, sus, deasupra nucului, s-a aprins o luminiță mică.

Pia: Uite! O steluță!

Mama: E prima steluță din seara asta. Prima steluță ascultă dorințele.

Pia: Ce e o dorință?

Tata: E un lucru pe care ți-l dorești foarte mult. Îl spui în gând, încet, și îl păstrezi în inimă.

Pia a închis ochișorii, a strâns lăbuțele la piept și și-a pus o dorință. Dar n-a spus-o nimănui. Era dorința ei.

Și după prima steluță s-au aprins și altele: două, trei, zece... Tot cerul s-a umplut de steluțe.

Când s-a făcut întuneric, în iarba de lângă nuc a clipit ceva. O luminiță verde-gălbuie. Apoi încă una. Și încă una.

Pia: Ce sunt luminițele astea?

Tata: Sunt licurici. Niște gâze mici, care au o lanternă în codiță.

Unul, doi, trei... zece licurici! Pia nu-i mai putea număra. Zburau încoace și încolo, aprinzând și stingând luminițele, ca și cum s-ar fi jucat de-a v-ați ascunselea.

Pia: Uite unul! S-a ascuns după urechea lui Tata!

Tata: Ia te uită! Am o lanternă la ureche!

Altul s-a așezat pe vârful cozii Mamei, iar coada ei s-a aprins ca o lanternă mică.

Mama: Și eu am o lanternă!

Pia: Vreau să prind unul!

Pia a sărit: hop! Licuriciul a zburat mai sus. Pia a sărit iar: hop! Licuriciul s-a stins și s-a aprins în altă parte.

Mama: Licuricii nu se prind, Pia. Se privesc. Stai liniștită, cu lăbuța deschisă... și așteaptă.

Pia s-a așezat în iarbă. A întins lăbuța și a stat cuminte, cuminte, fără să se miște.

Și un licurici mic a coborât încet... și s-a așezat chiar pe lăbuța ei.

Pia: Mă gâdilă! Bună, licuriciule!

Licuriciul a clipit de trei ori, ca și cum ar fi spus „bună” și el. Apoi s-a ridicat și s-a așezat pe năsucul Piei.

Pia: Hi-hi! Pe nas, nu!

Și licuriciul a zburat înapoi, la prietenii lui.

Tata: Știi ce fac licuricii seara? Dansează!

Tata a început să se învârtă încet prin iarbă, cu lăbuțele sus. Licuricii se învârteau în jurul lui. Mama a luat-o pe Pia de lăbuțe și au dansat și ele: un pas încoace, un pas încolo... și o învârtire.

Și atunci, deasupra gardului, a răsărit luna. Subțire și galbenă, ca un cornuleț.

Pia: A venit și luna la dans!

Tata: Atunci dansăm toți cu luna!

Și au mai făcut o învârtire, toți trei, încet, sub lună.

Din nuc s-a auzit ceva: hu-hu... hu-hu...

Pia: Cine e acolo?

Pe o creangă stătea o bufniță cu ochi mari și rotunzi. A clipit încet o dată, apoi încă o dată.

Mama: E bufnița. Ea se trezește când ne culcăm noi. Toată noaptea păzește curtea.

Pia: Și ea nu doarme deloc?

Mama: Doarme ziua, cât te joci tu.

Pia: Bună seara, bufnițo! Hu-hu!

Și bufnița i-a răspuns, încet: hu-hu... Pia a râs. Apoi a căscat. Un căscat mare, mare.

Tata: Hai, pisicuță. E vremea de culcare.

Tata a luat-o pe Pia în brațe, iar Pia s-a lipit de el, somnoroasă. Și, în drum spre casă, a spus noapte bună la toate.

Pia: Noapte bună, leagăn!

Pia: Noapte bună, nucule!

Pia: Noapte bună, licurici!

Pia: Noapte bună, lună!

Pia: Noapte bună, bufnițo!

Leagănul s-a legănat încet, nucul și-a foșnit frunzele, licuricii au clipit toți deodată, luna a strălucit puțin mai tare, iar bufnița a spus încet, din nuc: hu-hu.

În cămăruță, Mama a învelit-o pe Pia cu plapuma moale. Pe fereastră se vedeau licuricii din curte, iar luna se uita înăuntru.

Pia: Mama... mi s-a împlinit dorința.

Mama: Da? Și ce ți-ai dorit?

Pia: Să fim toți trei împreună. Și suntem.

Mama a zâmbit. Tata a zâmbit. Și au pupat-o amândoi pe frunte.

Tata: Noapte bună, pisicuță.

Mama: Somn ușor, puișorul meu.

Și Mama i-a cântat încet:

Mama: Nani, nani, pisicuță, luna-i sus și te veghează, licurici cu luminiță toată noaptea luminează.

Pia: Noapte bună, Mama. Noapte bună, Tata.

Pia a închis ochișorii. Afară, un licurici mic a clipit o dată la fereastră, ca și cum ar fi spus și el noapte bună.

Noapte bună, Pia. Și noapte bună și ție, puiule.

Pornește episodul

Joacă împreună: animații interactive

Și ca jocuri pe perete, de jucat cu un părinte: copilul răspunde cu voce tare sau arată cu degetul, iar părintele apasă pe telefon. Cum se joacă

Alte episoade și povești