Textul poveștii
Era seară în curtea Piei. Soarele cobora încet după gard, iar cerul se făcea portocaliu, apoi roz.
Mama: Cine vrea baloane de săpun?
Pia: Eu! Eu vreau!
Mama a muiat bețișorul în apa cu săpun și a suflat ușor: fuuu... Din bețișor au ieșit baloane mici și rotunde, care străluceau în toate culorile.
Pia: Le prind! Le prind!
Pia a sărit după ele. Poc! Poc! Poc! Fiecare balon pe care îl atingea se spărgea.
Pia: Acum suflu eu!
Pia a suflat tare: pfff! Dar n-a ieșit niciun balon. Doar stropi de săpun, pe mustățile ei.
Mama: Mai încet, ca pe o păpădie.
Pia a suflat încetișor: fuuu... Și din bețișor a ieșit un balon mic, mic de tot. Pia s-a uitat la el cu ochii mari.
Pia: Al meu! Balonul meu!
Tata: Ia să încerc și eu. Fac unul... uriaș!
Tata a suflat încet, încet... și a ieșit un balon mare cât un pepene. Balonul a plutit, a plutit... și s-a spart chiar pe nasul lui Tata. Poc!
Tata: Hapciu!
Pia a râs atât de tare, că s-a rostogolit în iarbă.
Cerul s-a făcut tot mai albastru. Și deodată, sus, deasupra nucului, s-a aprins o luminiță mică.
Pia: Uite! O steluță!
Mama: E prima steluță din seara asta. Prima steluță ascultă dorințele.
Pia: Ce e o dorință?
Tata: E un lucru pe care ți-l dorești foarte mult. Îl spui în gând, încet, și îl păstrezi în inimă.
Pia a închis ochișorii, a strâns lăbuțele la piept și și-a pus o dorință. Dar n-a spus-o nimănui. Era dorința ei.
Și după prima steluță s-au aprins și altele: două, trei, zece... Tot cerul s-a umplut de steluțe.
Când s-a făcut întuneric, în iarba de lângă nuc a clipit ceva. O luminiță verde-gălbuie. Apoi încă una. Și încă una.
Pia: Ce sunt luminițele astea?
Tata: Sunt licurici. Niște gâze mici, care au o lanternă în codiță.
Unul, doi, trei... zece licurici! Pia nu-i mai putea număra. Zburau încoace și încolo, aprinzând și stingând luminițele, ca și cum s-ar fi jucat de-a v-ați ascunselea.
Pia: Uite unul! S-a ascuns după urechea lui Tata!
Tata: Ia te uită! Am o lanternă la ureche!
Altul s-a așezat pe vârful cozii Mamei, iar coada ei s-a aprins ca o lanternă mică.
Mama: Și eu am o lanternă!
Pia: Vreau să prind unul!
Pia a sărit: hop! Licuriciul a zburat mai sus. Pia a sărit iar: hop! Licuriciul s-a stins și s-a aprins în altă parte.
Mama: Licuricii nu se prind, Pia. Se privesc. Stai liniștită, cu lăbuța deschisă... și așteaptă.
Pia s-a așezat în iarbă. A întins lăbuța și a stat cuminte, cuminte, fără să se miște.
Și un licurici mic a coborât încet... și s-a așezat chiar pe lăbuța ei.
Pia: Mă gâdilă! Bună, licuriciule!
Licuriciul a clipit de trei ori, ca și cum ar fi spus „bună” și el. Apoi s-a ridicat și s-a așezat pe năsucul Piei.
Pia: Hi-hi! Pe nas, nu!
Și licuriciul a zburat înapoi, la prietenii lui.
Tata: Știi ce fac licuricii seara? Dansează!
Tata a început să se învârtă încet prin iarbă, cu lăbuțele sus. Licuricii se învârteau în jurul lui. Mama a luat-o pe Pia de lăbuțe și au dansat și ele: un pas încoace, un pas încolo... și o învârtire.
Și atunci, deasupra gardului, a răsărit luna. Subțire și galbenă, ca un cornuleț.
Pia: A venit și luna la dans!
Tata: Atunci dansăm toți cu luna!
Și au mai făcut o învârtire, toți trei, încet, sub lună.
Din nuc s-a auzit ceva: hu-hu... hu-hu...
Pia: Cine e acolo?
Pe o creangă stătea o bufniță cu ochi mari și rotunzi. A clipit încet o dată, apoi încă o dată.
Mama: E bufnița. Ea se trezește când ne culcăm noi. Toată noaptea păzește curtea.
Pia: Și ea nu doarme deloc?
Mama: Doarme ziua, cât te joci tu.
Pia: Bună seara, bufnițo! Hu-hu!
Și bufnița i-a răspuns, încet: hu-hu... Pia a râs. Apoi a căscat. Un căscat mare, mare.
Tata: Hai, pisicuță. E vremea de culcare.
Tata a luat-o pe Pia în brațe, iar Pia s-a lipit de el, somnoroasă. Și, în drum spre casă, a spus noapte bună la toate.
Pia: Noapte bună, leagăn!
Pia: Noapte bună, nucule!
Pia: Noapte bună, licurici!
Pia: Noapte bună, lună!
Pia: Noapte bună, bufnițo!
Leagănul s-a legănat încet, nucul și-a foșnit frunzele, licuricii au clipit toți deodată, luna a strălucit puțin mai tare, iar bufnița a spus încet, din nuc: hu-hu.
În cămăruță, Mama a învelit-o pe Pia cu plapuma moale. Pe fereastră se vedeau licuricii din curte, iar luna se uita înăuntru.
Pia: Mama... mi s-a împlinit dorința.
Mama: Da? Și ce ți-ai dorit?
Pia: Să fim toți trei împreună. Și suntem.
Mama a zâmbit. Tata a zâmbit. Și au pupat-o amândoi pe frunte.
Tata: Noapte bună, pisicuță.
Mama: Somn ușor, puișorul meu.
Și Mama i-a cântat încet:
Mama: Nani, nani, pisicuță, luna-i sus și te veghează, licurici cu luminiță toată noaptea luminează.
Pia: Noapte bună, Mama. Noapte bună, Tata.
Pia a închis ochișorii. Afară, un licurici mic a clipit o dată la fereastră, ca și cum ar fi spus și el noapte bună.
Noapte bună, Pia. Și noapte bună și ție, puiule.

Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 3 · Pia și zmeulFâș! Zmeul meu zboară!
Episodul 7 · Pia și ariciulO zi de toamnă și un prieten nou