Textul poveștii
Era o dimineață de sâmbătă, caldă și însorită. În curtea cu nucul cel mare, Pia țopăia pe lângă groapa cu nisip.
Tata: Pia! Azi nu ne jucăm în curte. Azi mergem la bâlci!
Pia: La bâlci? Ce e un bâlci?
Mama: Un loc vesel, cu muzică, cu căluți care se învârt, cu baloane și cu vată de zahăr.
Pia: Vată de zahăr? Hai repede!
Atunci, de la portiță, s-a auzit un glas subțire.
Lili: Pia! Pia! Mergem și noi la bâlci!
Era Lili, prietena ei, o pisicuță portocalie cu o fundiță albastră. Lângă ea stătea bunica ei, cu ochelari rotunzi, cu un șal roșu și cu un baston.
Bunica: Bună dimineața! Mergem împreună? Cu cât suntem mai mulți, cu atât e mai vesel!
Pia: Da! Împreună!
Au ieșit pe portiță și au pornit pe ulița satului. Pia și Lili mergeau în față, lăbuță în lăbuță.
Pia: Uite, o rață cu trei rățuște!
Lili: Și un fluture galben!
Tata mergea cu pași mari, iar bunica pășea încet, cu bastonul: toc, toc, toc.
Deodată, de după copaci s-a auzit o muzică: tra-la-la, tra-la-la... Și peste copaci se vedea o roată mare, mare, care se învârtea încet.
Pia: Mama, ce e roata aceea uriașă?
Mama: E roata mare. Dacă urcăm în ea, vedem tot satul de sus.
La intrarea în bâlci fluturau stegulețe colorate: roșii, galbene, verzi și albastre.
Lili: Am ajuns!
Primii au fost căluții: un acoperiș cu dungi, ca o umbrelă uriașă, și dedesubt căluți albi, care se învârteau și urcau și coborau.
Pia: Căluții! Vreau la căluți!
Pia și Lili s-au urcat împreună într-o trăsurică trasă de doi căluți albi. Tata le-a ținut până s-au așezat bine.
Muzica a pornit, și căluții au început să se învârtă: sus, jos, sus, jos...
Lili: Hopa sus! Hopa jos!
De fiecare dată când treceau prin dreptul părinților, Pia le făcea cu lăbuța.
Pia: Pa, Mama! Pa, Tata!
Iar Tata le făcea cu amândouă lăbuțele deodată, ca o morișcă, și bunica râdea.
Tata: Pa, Pia! Pa, Lili! Și iar pa!
Lângă căluți era un lighean mare și rotund, plin cu apă. Pe apă pluteau rățuște galbene, una după alta, în cerc.
Bunica: Aici se pescuiesc rățuște. Cine prinde una primește un premiu.
Fiecare a primit o undiță mică, cu un cârlig la capăt. Pia a încercat o dată... și rățușca a trecut pe lângă.
Pia: Of! A fugit!
Mama: Încet, Pia. Așteapt-o să vină spre tine.
Pia a așteptat... a așteptat... și hop! Cârligul a prins inelul rățuștei.
Pia: Am prins-o! Am prins o rățușcă!
Lili a prins și ea una, din prima. Fiecare a primit ca premiu câte o morișcă de hârtie: a Piei roz, a lui Lili albastră. Și când alergau, morișcile se învârteau ca niște floricele.
Apoi au simțit un miros dulce, dulce. La o tarabă, o mașinărie învârtea zahăr și făcea din el vată: un nor roz în jurul unui bețișor.
Pia: Un nor! Fac nori din zahăr!
Bunica le-a cumpărat câte o vată de zahăr: una roz pentru Pia și una albastră pentru Lili.
Lili: E moale ca o pernuță!
Pia: Și se topește pe limbă! Mmm!
Pia i-a dat și lui Tata o bucățică. Tata a mușcat... și i-a rămas vată roz în mustăți.
Tata: Mi-a crescut o barbă de zahăr!
Au râs toți, iar Pia l-a șters pe Tata pe mustăți, cu lăbuța.
La o tarabă erau legate o mulțime de baloane, care se legănau în vânt.
Mama: Ce culoare vreți?
Pia: Roșu!
Lili: Galben!
Mama a legat balonul roșu de lăbuța Piei, iar Tata pe cel galben de lăbuța lui Lili. Dar deodată a suflat o pală de vânt: fâș! Iar balonul lui Lili s-a dezlegat și a pornit spre cer.
Lili: Balonul meu! Zboară!
Bunica a ridicat iute bastonul... și hop! A agățat sfoara balonului cu mânerul îndoit.
Bunica: Ia te uită! L-am prins!
Tata i-a legat balonul din nou, cu o fundă dublă, iar Lili a îmbrățișat-o pe bunica.
Lili: Bunica mea e cea mai iute!
Când soarele a început să coboare, au ajuns la roata mare. Au urcat în căsuțele ei: Pia cu Mama și cu Tata, iar Lili cu bunica, în căsuța de alături.
Roata a pornit încet, și au urcat tot mai sus... și tot mai sus...
Pia: Ce sus suntem!
Tata: Uite tot satul! Și uite, acolo, nucul nostru!
Pia: Și casa noastră! Și portița!
Sus de tot, roata s-a oprit o clipă. Din căsuța de alături, Lili le făcea cu lăbuța.
Lili: Pia! Te văd!
Pia: Și eu te văd, Lili!
Soarele era rotund și portocaliu, iar cerul se făcea roz, ca vata de zahăr.
Când au coborât din roată, la bâlci s-au aprins luminițele: galbene, roșii și albastre, ca niște steluțe.
Era timpul să plece acasă. Pia căsca, așa că Tata a luat-o în brațe.
Pia: Tata, mai venim la bâlci?
Tata: Mai venim, puiule. Data viitoare.
Pe uliță, morișcile se învârteau încet în vântul serii, iar baloanele pluteau deasupra lor.
La portiță, Pia și Lili și-au luat rămas-bun.
Lili: Pa, Pia! Mâine vin la tine să ne jucăm?
Pia: Da! Mâine! Pa, Lili! Pa, bunica!
Bunica: Pa, pisicuțelor! Somn ușor!
Acasă, pe prispă, Pia a legat balonul roșu de stâlpul prispei și a pus morișca în ghiveciul cu mușcate.
Mama: Ce ți-a plăcut cel mai mult azi, Pia?
Pia: Căluții... și rățușca... și vata de zahăr... și roata mare!
Pia s-a gândit puțin, apoi a zâmbit.
Pia: Dar cel mai mult mi-a plăcut că a fost și Lili!
Tata: Așa e. Orice joacă e mai frumoasă cu un prieten.
Și morișca s-a învârtit încet în vânt, ca și cum ar fi spus da.
O zi frumoasă, puiule!

Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 3 · Pia și zmeulFâș! Zmeul meu zboară!
Episodul 4 · Pia și licuriciiNoapte bună, licurici!
Episodul 7 · Pia și ariciulO zi de toamnă și un prieten nou