1. Poveștile Theei
  2. Pisicuța Pia
  3. Episodul 5
Coperta: Pia la bâlci7:09

Pisicuța Pia · Episodul 5

Pia la bâlci

Căluți, baloane și roata mare

Pornește episodul

Pia și prietena ei, Lili, merg la bâlci cu părinții și cu bunica lui Lili: căluții care se învârt, pescuitul de rățuște, vata de zahăr, baloanele (unul fuge spre cer!) și roata mare, de unde se vede toată curtea lor.

Textul poveștii

Era o dimineață de sâmbătă, caldă și însorită. În curtea cu nucul cel mare, Pia țopăia pe lângă groapa cu nisip.

Tata: Pia! Azi nu ne jucăm în curte. Azi mergem la bâlci!

Pia: La bâlci? Ce e un bâlci?

Mama: Un loc vesel, cu muzică, cu căluți care se învârt, cu baloane și cu vată de zahăr.

Pia: Vată de zahăr? Hai repede!

Atunci, de la portiță, s-a auzit un glas subțire.

Lili: Pia! Pia! Mergem și noi la bâlci!

Era Lili, prietena ei, o pisicuță portocalie cu o fundiță albastră. Lângă ea stătea bunica ei, cu ochelari rotunzi, cu un șal roșu și cu un baston.

Bunica: Bună dimineața! Mergem împreună? Cu cât suntem mai mulți, cu atât e mai vesel!

Pia: Da! Împreună!

Au ieșit pe portiță și au pornit pe ulița satului. Pia și Lili mergeau în față, lăbuță în lăbuță.

Pia: Uite, o rață cu trei rățuște!

Lili: Și un fluture galben!

Tata mergea cu pași mari, iar bunica pășea încet, cu bastonul: toc, toc, toc.

Deodată, de după copaci s-a auzit o muzică: tra-la-la, tra-la-la... Și peste copaci se vedea o roată mare, mare, care se învârtea încet.

Pia: Mama, ce e roata aceea uriașă?

Mama: E roata mare. Dacă urcăm în ea, vedem tot satul de sus.

La intrarea în bâlci fluturau stegulețe colorate: roșii, galbene, verzi și albastre.

Lili: Am ajuns!

Primii au fost căluții: un acoperiș cu dungi, ca o umbrelă uriașă, și dedesubt căluți albi, care se învârteau și urcau și coborau.

Pia: Căluții! Vreau la căluți!

Pia și Lili s-au urcat împreună într-o trăsurică trasă de doi căluți albi. Tata le-a ținut până s-au așezat bine.

Muzica a pornit, și căluții au început să se învârtă: sus, jos, sus, jos...

Lili: Hopa sus! Hopa jos!

De fiecare dată când treceau prin dreptul părinților, Pia le făcea cu lăbuța.

Pia: Pa, Mama! Pa, Tata!

Iar Tata le făcea cu amândouă lăbuțele deodată, ca o morișcă, și bunica râdea.

Tata: Pa, Pia! Pa, Lili! Și iar pa!

Lângă căluți era un lighean mare și rotund, plin cu apă. Pe apă pluteau rățuște galbene, una după alta, în cerc.

Bunica: Aici se pescuiesc rățuște. Cine prinde una primește un premiu.

Fiecare a primit o undiță mică, cu un cârlig la capăt. Pia a încercat o dată... și rățușca a trecut pe lângă.

Pia: Of! A fugit!

Mama: Încet, Pia. Așteapt-o să vină spre tine.

Pia a așteptat... a așteptat... și hop! Cârligul a prins inelul rățuștei.

Pia: Am prins-o! Am prins o rățușcă!

Lili a prins și ea una, din prima. Fiecare a primit ca premiu câte o morișcă de hârtie: a Piei roz, a lui Lili albastră. Și când alergau, morișcile se învârteau ca niște floricele.

Apoi au simțit un miros dulce, dulce. La o tarabă, o mașinărie învârtea zahăr și făcea din el vată: un nor roz în jurul unui bețișor.

Pia: Un nor! Fac nori din zahăr!

Bunica le-a cumpărat câte o vată de zahăr: una roz pentru Pia și una albastră pentru Lili.

Lili: E moale ca o pernuță!

Pia: Și se topește pe limbă! Mmm!

Pia i-a dat și lui Tata o bucățică. Tata a mușcat... și i-a rămas vată roz în mustăți.

Tata: Mi-a crescut o barbă de zahăr!

Au râs toți, iar Pia l-a șters pe Tata pe mustăți, cu lăbuța.

La o tarabă erau legate o mulțime de baloane, care se legănau în vânt.

Mama: Ce culoare vreți?

Pia: Roșu!

Lili: Galben!

Mama a legat balonul roșu de lăbuța Piei, iar Tata pe cel galben de lăbuța lui Lili. Dar deodată a suflat o pală de vânt: fâș! Iar balonul lui Lili s-a dezlegat și a pornit spre cer.

Lili: Balonul meu! Zboară!

Bunica a ridicat iute bastonul... și hop! A agățat sfoara balonului cu mânerul îndoit.

Bunica: Ia te uită! L-am prins!

Tata i-a legat balonul din nou, cu o fundă dublă, iar Lili a îmbrățișat-o pe bunica.

Lili: Bunica mea e cea mai iute!

Când soarele a început să coboare, au ajuns la roata mare. Au urcat în căsuțele ei: Pia cu Mama și cu Tata, iar Lili cu bunica, în căsuța de alături.

Roata a pornit încet, și au urcat tot mai sus... și tot mai sus...

Pia: Ce sus suntem!

Tata: Uite tot satul! Și uite, acolo, nucul nostru!

Pia: Și casa noastră! Și portița!

Sus de tot, roata s-a oprit o clipă. Din căsuța de alături, Lili le făcea cu lăbuța.

Lili: Pia! Te văd!

Pia: Și eu te văd, Lili!

Soarele era rotund și portocaliu, iar cerul se făcea roz, ca vata de zahăr.

Când au coborât din roată, la bâlci s-au aprins luminițele: galbene, roșii și albastre, ca niște steluțe.

Era timpul să plece acasă. Pia căsca, așa că Tata a luat-o în brațe.

Pia: Tata, mai venim la bâlci?

Tata: Mai venim, puiule. Data viitoare.

Pe uliță, morișcile se învârteau încet în vântul serii, iar baloanele pluteau deasupra lor.

La portiță, Pia și Lili și-au luat rămas-bun.

Lili: Pa, Pia! Mâine vin la tine să ne jucăm?

Pia: Da! Mâine! Pa, Lili! Pa, bunica!

Bunica: Pa, pisicuțelor! Somn ușor!

Acasă, pe prispă, Pia a legat balonul roșu de stâlpul prispei și a pus morișca în ghiveciul cu mușcate.

Mama: Ce ți-a plăcut cel mai mult azi, Pia?

Pia: Căluții... și rățușca... și vata de zahăr... și roata mare!

Pia s-a gândit puțin, apoi a zâmbit.

Pia: Dar cel mai mult mi-a plăcut că a fost și Lili!

Tata: Așa e. Orice joacă e mai frumoasă cu un prieten.

Și morișca s-a învârtit încet în vânt, ca și cum ar fi spus da.

O zi frumoasă, puiule!

Pornește episodul

Joacă împreună: animații interactive

Și ca jocuri pe perete, de jucat cu un părinte: copilul răspunde cu voce tare sau arată cu degetul, iar părintele apasă pe telefon. Cum se joacă

Alte episoade și povești