Textul poveștii
Dimineața de iarnă
Era o dimineață însorită de iarnă. După ninsoarea de aseară, toată curtea era albă și pufoasă, iar sub nuc stătea pisica de zăpadă, cu fularul cel roșu la gât și cu nasul ei de nucă.
Pia a ieșit în curte cu Mama și cu Tata. Lăbuțele ei făceau urme mici în zăpadă: scârț, scârț, scârț.
Pia: Bună dimineața, pisică de zăpadă! Nu te-ai topit deloc!
Mama: E răcoare afară, Pia. Iarna, zăpada stă în curte și strălucește la soare.
Pia: Strălucește ca zahărul! Și uite, are încă fularul meu!
Deodată, de sus, din crengile nucului, s-a auzit un glas subțire și vesel: cip-cirip! cip-cirip!
Pia a ridicat căpșorul și și-a ciulit urechile.
Pia: Auzi, Mama? Cine cântă sus în nuc?
Pițigoiul și nasul de nucă
Pe creanga de jos a nucului stăteau trei păsărele mici și rotunde ca niște ghemotoace cu pene. Aveau burtica galbenă și obrăjorii albi.
Mama: Sunt pițigoi, Pia. Păsărele mici care rămân la noi toată iarna.
Pia: Ce rotunzi sunt! Ca niște mingiuțe galbene!
Atunci cel mai mic pițigoi a deschis aripioarele, fârrr, și a coborât drept pe capul pisicii de zăpadă, între urechile ei albe.
S-a uitat în jos, la nasul de nucă, și a bătut în el cu ciocul: cioc, cioc!
Pia: Mama! Tata! Păsărica vrea să mănânce nasul pisicii de zăpadă!
Tata: Cred că îi e foame! Și păsărelelor le plac nucile tare mult.
Mama: Iarna, când totul e acoperit de zăpadă, păsărelele găsesc greu semințe.
Pia: Atunci hai să le dăm noi de mâncare! Ca să rămână pisica de zăpadă cu nas!
Semințele
Pițigoiul a zburat înapoi pe creangă, fârrr, lângă frățiorii lui, și s-au uitat toți trei în jos, curioși.
Tata s-a căutat prin buzunare, foarte serios, și a scos o nucă mare din toamnă.
Tata: Am găsit o nucă! O sparg eu în palmă: cioc!
Mama s-a dus pe prispă și s-a întors cu castronelul ei de lemn, ținându-l cu grijă în lăbuțe.
Mama: Iar eu am adus semințe și o felie dulce de măr.
Pia a luat câteva semințe în lăbuță și le-a lăsat să cadă jos, lângă pisica de zăpadă: fâș. Dar semințele s-au scufundat imediat în omătul moale.
Pia: Ooo... S-au ascuns în zăpadă! Păsărelele nu le mai văd!
Mama: Ai dreptate, puiule. În zăpadă se pierd. Le trebuie o măsuță a lor, sus, la vedere.
Căsuța păsărelelor
Tata: Știu eu ce le trebuie! Le aducem căsuța păsărelelor!
Tata a adus de lângă prispă o căsuță mică de lemn, cu patru stâlpișori și acoperiș în două ape, și a pus-o jos, în fața Piei.
Tata: Uite, Pia: are măsuță cu margine împrejur și acoperiș deasupra, ca să nu ningă peste semințe.
Pia: Pun eu semințele în căsuță, cu lăbuța mea!
Pia a luat din castronelul Mamei câte un pumn mic de semințe și le-a presărat înăuntru: fâș, fâș, fâș.
Pia: Un pumn... două... trei! S-a umplut măsuța!
Mama a așezat felia de măr pe margine, iar Tata a pus lângă ea miezul de nucă, fărâmițat mărunt.
Pia: Gata! Arată ca un tort mic pentru păsărele!
În nuc
Tata a ridicat căsuța de lemn cu amândouă lăbuțele, a dus-o sub nuc și a agățat-o cu o sfoară de creanga de jos.
Căsuța s-a legănat ușor în lumina soarelui, plină de bunătăți.
Tata: Așa! Acum e sus, chiar lângă creanga lor.
Pia a făcut cu lăbuța spre păsărelele de pe creangă:
Pia: Haideți, păsărelelor! E gata masa! Avem semințe, nucă și măr!
Sus pe creangă, cei trei pițigoi și-au înclinat căpșoarele într-o parte și au cântat încet: cip-cirip! Dar niciunul n-a coborât.
Pia: De ce nu vin, Mama? Nu le place căsuța noastră?
Mama: Ba le place mult, Pia. Dar păsărelele sunt sfioase când stăm chiar lângă nuc.
Statuia lui Tata
Pia s-a uitat la Tata, care stătea drept lângă căsuță.
Pia: Tata, tu ești prea mare! Păsărelele sunt mici, cât o nucă!
Tata: Eu, prea mare? Atunci nu mă mai mișc deloc! Mă prefac că sunt și eu o pisică de zăpadă!
Tata a făcut un pas lângă pisica de zăpadă și a înghețat ca o statuie, cu lăbuțele întinse și cu ochii mari.
O clipă a fost liniște. Dar aerul rece de iarnă l-a gâdilat pe Tata chiar pe vârful năsucului... mustățile i-au tremurat... și:
Tata: Îmi vine să... Haaap-ciu! Au, năsucul meu!
De pe creangă s-a scuturat un bulgăraș moale de nea și a căzut drept pe capul lui Tata: pof!
Pia: Tata! Acum chiar ești o pisică de zăpadă!
Pia a râs din toată inima, Mama a râs și ea, iar Tata și-a scuturat zăpada de pe urechi, râzând împreună cu ele.
Pe vârfuri
Mama: Cu o statuie care strănută nu păcălim niciun pițigoi. Hai mai în spate, lângă prispă, și să stăm liniștiți, cum am stat la Ghemuț.
Au mers toți trei pe vârfuri prin zăpadă, scârț, scârț, și s-au așezat jos, lângă treptele prispei.
Pia și-a pus lăbuța la gură și a șoptit:
Pia: Șșșt... Tata, să nu mai strănuți!
Tata: Nici nu mai respir! Îmi țin mustățile cu lăbuțele!
Și chiar și-a ținut mustățile cu amândouă lăbuțele, foarte serios, ca să nu-l mai gâdile.
Atunci, din nuc, pițigoiul cel mic s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta... a bătut din aripioare, fârrr, și s-a așezat chiar pe marginea căsuței!
Pia: A venit! Uite, Mama, a venit primul!
Masa păsărelelor
Pițigoiul cel curajos a ciugulit o sămânță, cioc, cioc, și a cântat vesel: cip-cirip! De parcă își chema frățiorii la masă.
Imediat au coborât în zbor și ceilalți doi, fârrr: unul s-a așezat lângă felia de măr, iar celălalt chiar pe acoperișul căsuței.
Pia a numărat în șoaptă, pe degetele lăbuței:
Pia: Una... două... trei păsărele! Toate trei mănâncă!
După ce a ciugulit din măr, un pițigoi a țopăit iar pe capul pisicii de zăpadă. Dar acum nu i-a mai atins nasul de nucă, ci a dat din codiță și i-a cântat la ureche: cip-cirip!
Pia: Uite, Tata! Acum nu-i mai mănâncă nasul! Îi spune mulțumesc!
Mama: Au burtica plină și sunt tare bucuroase.
Cântecul din nuc
Mama a adus pe prispă trei cănițe cu ceai cald și aromat, și s-au așezat toți trei pe treapta de sus, la soarele blând de iarnă.
În nuc, căsuța de lemn se legăna încet, iar cei trei pițigoi țopăiau de pe acoperiș pe creangă și cântau împreună: cip-cirip! cip-cirip!
Pia: Mama, mâine le mai punem semințe în căsuță?
Mama: În fiecare dimineață, puiule, toată iarna.
Pia: Iar când vine primăvara, îi povestim și lui Ghemuț de păsărele!
Sub nuc, lădița lui Ghemuț dormea sub căciula ei albă de nea, pisica de zăpadă păzea curtea cu nasul ei de nucă, iar din crengi se auzea cântecul vesel al păsărelelor.
O zi frumoasă, puiule!

Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 3 · Pia și zmeulFâș! Zmeul meu zboară!
Episodul 4 · Pia și licuriciiNoapte bună, licurici!