Textul poveștii
Primul fulg
Era o după-amiază de iarnă, rece și liniștită. Nucul cel mare nu mai avea nicio frunză, iar cerul era gri, gri de tot.
Pia, Mama și Tata stăteau pe prispă, cu fularele la gât, și se uitau la cer.
Tata: Simțiți? Miroase a zăpadă!
Pia: Zăpada are miros?
Tata: Sigur că are. Miroase a rece... și a liniște.
Și atunci, din cerul gri, a coborât un fulg mic și alb. S-a rotit încet, s-a rotit... și s-a așezat chiar pe năsucul Piei.
Pia: Mama! Ce am pe nas?
Mama: Un fulg de nea. Primul fulg din iarna asta.
Ninge!
După primul fulg a venit încă unul. Și încă unul. Și apoi o mulțime de fulgi, care dansau prin aer.
Pia: Ninge! Ninge!
Pia a coborât treptele, hop, hop, hop, și a întins o lăbuță. Un fulg s-a așezat pe ea... și s-a topit.
Pia: S-a topit! Unde a plecat?
Mama: Lăbuța ta e caldă, iar fulgul s-a făcut o picătură de apă.
Și a nins, și a nins... Iarba s-a făcut albă. Acoperișul casei s-a făcut alb. Gardul și-a pus o căciulă albă, iar leagănul, o pernuță albă.
Pia: Totul e alb! Ca o plapumă!
Urmele
Pia a pășit în zăpadă: scârț. Încă un pas: scârț, scârț.
Pia: Zăpada face scârț!
S-a uitat în urma ei: pe zăpadă rămăseseră niște urme mici și rotunde.
Pia: Uite! Urmele mele!
Atunci a coborât și Tata, și a lăsat în zăpadă niște urme mari. Iar urmele Mamei erau mijlocii.
Mama: Urme mari, urme mijlocii și urme mici. Toată familia noastră!
Pia: Acum sar în urmele lui Tata!
Și Pia a sărit din urmă în urmă: hop, hop, hop. Urmele lui Tata erau atât de mari, că încăpea în ele cu amândouă lăbuțele.
Bulgărele
Tata: Și acum? Facem un om de zăpadă?
Pia: Nu un om. O pisică de zăpadă!
Pia a strâns în lăbuțe un bulgăre mic, cât un măr. L-a pus jos și l-a împins prin zăpadă: rostogol, rostogol...
Și bulgărele creștea, și creștea, cu fiecare rostogolire.
Pia: Se face mare! Uite cât de mare!
Când s-a făcut prea greu, a împins și Tata. Și pe unde trecea bulgărele, în urma lui rămânea o cărare verde.
Mama a rostogolit un bulgăre mai mic, pentru cap. Tata l-a ridicat cu grijă și l-a pus deasupra: hop!
Pisica de zăpadă
Pia: Acum îi trebuie urechi!
Tata a ridicat-o pe Pia, iar Pia i-a pus pisicii de zăpadă două urechi ascuțite, în vârful capului.
Mama a adus coșulețul cu nuci.
Mama: Două nuci pentru ochi... și una pentru năsuc.
Tata: Și una pentru mine!
Cioc! Tata a spart nuca și a mâncat-o pe loc.
Pia: Hei, Tata!
Apoi Tata a adunat de sub nuc șase bețișoare subțiri și i-a făcut pisicii de zăpadă mustăți: trei într-o parte și trei în cealaltă.
Pia: Are mustăți ca Tata! Și burtică rotundă, ca Tata!
Tata: Eu am burtică rotundă?
Mama: Puțin.
Tata s-a uitat la burtica lui, apoi la pisica de zăpadă... și au râs toți trei.
Ghemuț
Încet, încet, s-a lăsat seara. Zăpada s-a făcut albastră, iar la ferestrele casei s-au aprins luminile.
Pia: Mama, dar Ghemuț? Lui nu-i e frig?
Mama: Hai să vedem.
Căsuța lui Ghemuț, de lângă gard, avea și ea acoperișul alb. Pia s-a aplecat la ușiță și a ascultat...
Dinăuntru se auzea un sforăit mic: sfor... sfor...
Pia: Doarme!
Mama: Zăpada e ca o plapumă peste căsuța lui. Înăuntru, în frunze, e cald și bine.
Pia: Noapte bună, Ghemuț. Ne vedem la primăvară.
Bufnița
Din nuc s-a auzit ceva: hu-hu... hu-hu...
Pia: Bufnița!
Pe creanga cea joasă stătea bufnița, cu un pic de zăpadă pe cap, ca o căciuliță.
Pia: Bună seara, bufnițo! Ai și tu căciulă albă!
Bufnița și-a scuturat aripile, și zăpada de pe creangă a căzut drept pe capul lui Tata: pof!
Tata: Hei! Acum am și eu căciulă albă!
Pia a râs, Mama a râs, iar bufnița a spus încet, din nuc: hu-hu.
Noapte bună, pisică de zăpadă
Mama: Gata, puiule. E vremea de culcare.
Pia: Dar pisica de zăpadă rămâne singură?
Tata: Ea nu doarme. Toată noaptea păzește curtea... și căsuța lui Ghemuț.
Pia: Noapte bună, pisică de zăpadă!
Pe prispă, și-au scuturat lăbuțele de zăpadă: trop, trop, trop. Și au intrat în casa caldă.
Fulgii de la fereastră
În cămăruță, Mama a învelit-o pe Pia cu plapuma moale. Pe fereastră se vedeau fulgii, care cădeau încet, încet.
Pia: Mama... fulgii nu se culcă niciodată?
Mama: Fulgii cad încet, ca să nu trezească pe nimeni.
Tata: Și mâine dimineață, toată curtea o să fie albă și nouă.
Pia: Și facem iar urme... mari... mijlocii... și mici...
Mama și Tata au pupat-o pe frunte, iar Mama i-a cântat încet:
Mama: Nani, nani, pisicuță, fulgii cad din cer, ușor, peste nuc, peste căsuță, ca o plapumă de nor.
Pia a închis ochișorii. Afară, pisica de zăpadă păzea curtea, cu mustățile ei de bețișoare, iar Ghemuț dormea în căsuța lui. Și fulgii cădeau, încet, încet, peste toată curtea.
Noapte bună, Pia. Și noapte bună și ție, puiule.

Cu Pia, acasăCucu-bau, statuile, baloanele, melcul
Pia la grădinițăCuierele, cercul, toboganul, masa
Pia la bâlciCăluții, rățuștele, vata, roata mare
Episodul 2 · Pia și ploaiaPic! Pic! Hop în baltă!
Episodul 3 · Pia și zmeulFâș! Zmeul meu zboară!
Episodul 4 · Pia și licuriciiNoapte bună, licurici!