Textul poveștii
Demult, pe pământ
Demult, demult, Soarele și Luna nu stăteau pe cer. Locuiau aici, jos, pe pământ, într-o căsuță albă de lângă un râu. Erau doi prieteni buni: Soarele, cald și vesel, și Luna, blândă și argintie.
Ziua, Soarele încălzea grădina, ca să crească florile și roșiile. Seara, Luna își aprindea lumina ei argintie, ca să nu se împiedice nimeni în întuneric.
Iar cea mai bună prietenă a lor era Apa. Apa locuia în râul cel mare, împreună cu o mulțime de prieteni de-ai ei, care înotau, săreau și se bălăceau toată ziua.
Vino la noi!
În fiecare zi, Soarele mergea în vizită la Apa. Se așeza pe mal, iar Apa sclipea de bucurie și îi povestea tot ce văzuse prin lume: munții, pădurile și marea cea mare.
— Dragă Apă, a spus într-o zi Soarele, eu vin mereu la tine. De ce nu vii și tu la noi? — Aș veni bucuroasă, a clipocit Apa. Dar eu sunt mare și am o mulțime de prieteni. Casa voastră e prea mică pentru noi toți.
Soarele s-a întors acasă gânditor. — Hai să facem o casă mare, mare de tot, i-a spus el Lunii, ca să încapă și Apa, cu toți prietenii ei! — Hai! a zâmbit Luna.
Casa cea mare
Și s-au apucat de treabă. Ziua lucra Soarele: a cărat pietre și bârne și a ridicat pereții, unul câte unul. Noaptea lucra Luna, la lumina ei: a făcut ferestre rotunde și o ușă largă, largă de tot.
Au făcut o casă cu pereți înalți și o curte cât o pajiște. Pe acoperiș au pus paie aurii, iar din fața ușii până la râu au făcut o potecă de pietricele.
— Gata! a spus Soarele. Acum casa e destul de mare. Și a mers la râu: — Apă dragă, vino la noi! Te așteptăm cu ușa deschisă!
Peștișorii
Apa a ieșit din râu și a venit pe poteca de pietricele, încet, clipocind: clip, clip, clip. A ajuns la ușă și a întrebat: — Pot să intru? — Intră, intră! au spus Soarele și Luna.
Și Apa a intrat, iar odată cu ea au intrat și peștișorii: roșii, galbeni și argintii, înotând prin casă. Apa a ajuns până la gleznele Soarelui.
— Mai pot să intre și alți prieteni de-ai mei? a întrebat Apa. — Intră, intră! au spus Soarele și Luna. Doar de-aceea am făcut casa mare!
Broscuțele și rățuștele
Au intrat broscuțele: oac, oac! Au intrat rățuștele: mac, mac! Și apa a crescut, a crescut, până la genunchii Soarelui.
Soarele și Luna s-au urcat pe masă. — Mai pot să intre? a întrebat Apa. — Intră! au spus ei, cam mirați. Și au intrat țestoasele, încet, încet, și racii, cu clești mici, mergând într-o parte.
Apa a crescut și mai mult, până la ferestrele rotunde. Prin casă înotau peștișorii, săreau broscuțele și pluteau rățuștele. Era ca un râu înăuntru!
Hipopotamul
— Mai am un prieten, a spus Apa. E cam mare. Poate să intre și el? Soarele și Luna s-au uitat unul la altul și au zâmbit. — Să intre și el!
Și a intrat hipopotamul, mare, rotund și cuminte: pleosc! Apa a crescut până sus, sub acoperiș. Soarele și Luna s-au cățărat pe acoperișul de paie.
— Mai pot să intru puțin? a întrebat Apa. — Intră! au râs Soarele și Luna. Și Apa a mai crescut puțin, și încă puțin, până a acoperit toată casa.
Sus, pe cer
Soarele și Luna nu mai aveau unde să stea. Dar nu s-au speriat: erau ușori și luminoși. S-au ridicat încet, încet, de pe acoperiș, tot mai sus, peste copaci, peste dealuri...
...până sus, pe cer! Și de acolo, de sus, au văzut toată lumea: râurile, pădurile, munții și marea cea mare. — Ce frumos e aici! a spus Luna. — De aici luminăm pentru toată lumea! a râs Soarele.
Iar jos, Apa sclipea de bucurie, cu toți prietenii ei. Casa cea mare se făcuse un lac frumos, cu nuferi, în care înotau peștișorii și se legănau rățuștele.
Ziua și noaptea
De atunci, Soarele și Luna locuiesc pe cer. Ziua, Soarele încălzește pământul și se oglindește în lac. Apa îi face cu ochiul, sclipind, iar el îi zâmbește de sus.
Seara, Soarele se culcă după deal, iar pe cer urcă Luna. Ea își aprinde lumina argintie peste lac, ca să nu se teamă nimeni de întuneric.
Broscuțele se așază pe frunzele de nufăr, rățuștele își pun căpșorul sub aripă, peștișorii se odihnesc în apă, iar hipopotamul doarme pe mal, ca un bolovan mare și cald.
Noapte bună
Iar Luna se uită de sus la prietena ei, Apa, și la toți cei care dorm. — Noapte bună, Apă dragă, șoptește Luna. Și Apa clipocește încet: clip, clip... noapte bună.
Dacă te uiți diseară pe fereastră, poate o vezi și tu pe Luna, sus pe cer, cum veghează peste ape, peste case și peste toți copiii care dorm.
Și noapte bună și ție, puiule.

Găinușa PestrițaUn ou de aur, un șoricel grăbit și… poc!
Căsuța gălăgioasăTic-tac, scârț, cri-cri… cotcodac, ham, ham, mee, muuu, i-ha!
Coliba iepurașuluiCucurigu! Vulpe, vulpe, ieși afară!
Cerul cade!Pac! Ceva mic și tare i-a căzut drept în cap.
Kancil și crocodiliiUnu, doi, trei... zece crocodili!
Șoriceii și bulgărașii de orezRostogol, rostogol, bulgăraș rotunjel!