1. Poveștile Theei
  2. Supa din piatră
Coperta: Supa din piatră5:37

Poveste de zi

Supa din piatră

Când împărțim, e destul pentru toți

Pornește povestea

Moș Martin, un urs bătrân și blând, ajunge flămând într-un sat de animale unde fiecare mănâncă singur. Așa că pune o piatră într-o oală cu apă... și, rând pe rând, toți aduc ceva. O poveste populară despre împărțit.

Textul poveștii

Satul din poiană

Într-o poiană, la marginea pădurii, era un sat mic de animale. Iepurașul avea o căsuță cu ușa verde, veverița locuia într-o scorbură, ariciul într-un mușuroi de frunze, iar capra într-un coșar cu acoperiș de paie.

Fiecare avea câte puțină mâncare în cămară. Dar fiecare mânca singur, în căsuța lui, cu ușa închisă. Și nimeni nu împărțea nimic cu nimeni.

Într-o dimineață de toamnă, pe drumul din pădure a venit un urs bătrân și blând. Îl chema Moș Martin. Avea în spinare o oală mare și neagră și era obosit și flămând.

Nu prea am

Moș Martin a bătut la ușa iepurașului: cioc, cioc. — Bună dimineața! Ai ceva de mâncare pentru un drumeț obosit? — Nu prea am, a spus iepurașul, și a închis ușa repede.

A bătut la scorbura veveriței: cioc, cioc. — Nu prea am, a spus veverița. A bătut la mușuroiul ariciului: — Nu prea am, a spus și ariciul, și s-a făcut ghem.

Moș Martin nu s-a supărat. A zâmbit în mustăți și a spus tare, ca să-l audă toată lumea: — Nu-i nimic! Atunci fac o supă din piatră!

Piatra din pârâu

Și-a pus oala în mijlocul satului, a adunat vreascuri și a aprins un foc mic. Apoi a umplut oala cu apă din pârâu.

Din pârâu a ales o piatră rotundă, netedă și curată. A spălat-o bine și a pus-o în oală: pleosc! — Supă din piatră? Ușile s-au deschis, una câte una. Nimeni nu auzise de așa ceva.

Iepurașul a venit cel dintâi. — Și... e bună supa din piatră? Moș Martin a gustat cu lingura cea mare: — Mmm! E bună. Dar ar fi și mai bună cu un morcov sau doi.

Morcovii și ciupercile

— Am eu morcovi! a strigat iepurașul. A fugit în căsuța lui și s-a întors cu trei morcovi portocalii. Unu, doi, trei: pleosc, pleosc, pleosc! Morcovii au intrat în oală.

Veverița s-a apropiat și ea, curioasă. Moș Martin a gustat iar: — Mmm! Tot mai bună. Dar cu niște ciuperci... ar fi o minune.

— Am eu ciuperci! a spus veverița. A sărit în scorbură și s-a întors cu un coșuleț de ciuperci, uscate la soare. Și ciupercile au intrat în oală: pleosc!

Cartofii ariciului

Ariciul a scos nasul din frunze. — Și cu ce ar mai fi bună? a întrebat el. — Cu niște cartofi, a spus Moș Martin. Cartofii fac supa groasă și gustoasă.

— Am eu cartofi! Ariciul a fugit în mușuroi și s-a întors cu trei cartofi înfipți în țepi. Moș Martin i-a luat unul câte unul și i-a pus în oală: pleosc, pleosc, pleosc!

Supa a început să fiarbă: bul, bul, bul. Și mirosea atât de frumos, că a ieșit din coșar și capra.

Un vârf de sare

Capra a adus o varză și o legătură de pătrunjel. Din pământ a scos capul cârtița, cu o ceapă mare: — Pun și eu ceva! Și ceapa a intrat în oală: pleosc!

Iar la urmă a venit în fugă șoricelul, cu un săculeț mic, cât o nucă. — Eu am doar un vârf de sare, a spus el, rușinat. — Fără sare, supa n-ar avea niciun gust, a spus Moș Martin. Sarea ta e foarte importantă!

Șoricelul a presărat sarea în oală, iar Moș Martin a amestecat cu lingura cea mare, încet, încet. Aburul se ridica până la nori, și tot satul mirosea a supă.

Masa cea lungă

— Supa e gata! a spus Moș Martin. Dar o supă bună se mănâncă împreună. Aduceți castroanele!

Iepurașul a adus o masă, veverița a adus lingurile, capra a adus o pâine caldă, iar ariciul a adus o față de masă cu buline. Au pus masa cea lungă în mijlocul satului, chiar lângă foc.

Moș Martin a pus supă în fiecare castron: unul pentru iepuraș, unul pentru veveriță, unul pentru arici, unul pentru capră, unul pentru cârtiță și unul mic, mic, pentru șoricel. Și unul mare pentru el.

Ce supă bună!

Toți au gustat în același timp. — Mmm! Ce supă bună! a spus iepurașul. — Cea mai bună supă din lume! a spus veverița. — Și doar dintr-o piatră! s-a mirat ariciul.

Moș Martin a zâmbit. — Piatra a fost doar începutul, a spus el. Supa e bună pentru că fiecare a pus câte ceva în ea. Când împărțim, e destul pentru toți.

Animalele s-au uitat unele la altele și au râs. Au mâncat, au povestit și au mai cerut câte un castron. Era prima dată când mâncau toate împreună, la aceeași masă.

Piatra rotundă

A doua zi, Moș Martin și-a luat oala în spinare și a plecat mai departe. Dar piatra rotundă a lăsat-o în sat, cadou. — Păstrați-o, a spus el. Și faceți supă împreună.

De atunci, în fiecare duminică, animalele aprind focul în mijlocul satului, pun piatra în oală, și fiecare aduce câte ceva: un morcov, o ciupercă, un cartof sau un vârf de sare. Și tu, ce ai pune în supa din piatră?

Poftă bună, puiule!

Pornește povestea

Alte povești