Textul poveștii
Trei frați
A fost odată ca niciodată, la marginea unei păduri, trei purceluși frați: Nif-Nif, Nuf-Nuf și Naf-Naf.
Erau rotofei, rozalii și veseli, cu codițe răsucite ca niște covrigei.
Într-o zi, cei trei frați au hotărât să-și construiască fiecare câte o căsuță, ca să aibă unde să stea la căldură când vine iarna.
Căsuța de paie
Nif-Nif nu prea avea chef de muncă.
— Eu îmi fac o căsuță din paie! a spus el. E gata cât ai zice pește!
Și chiar așa a fost. A adunat un braț de paie, le-a legat cu o sfoară... și gata căsuța!
Apoi s-a pus pe joacă și pe cântat.
Căsuța de crenguțe
Nuf-Nuf voia o casă ceva mai bună, dar nici el nu voia să muncească prea mult.
A adunat crenguțe uscate din pădure, le-a prins una de alta, și în scurt timp căsuța lui de lemn era gata.
— Tra-la-la, tra-la-lu, de lup nu ne temem, nu! cântau cei doi frați, țopăind prin iarbă.
Casa de cărămidă
Doar Naf-Naf muncea de dimineața până seara.
Căra cărămizi, amesteca mortarul și le așeza una peste alta, cu mare grijă.
— Hai la joacă, Naf-Naf! îl strigau frații.
— Nu încă! răspundea Naf-Naf. Casa trebuie să fie trainică, să ne apere de lup!
Și a făcut o casă de cărămidă, cu o ușă groasă de stejar și un horn înalt.
Lupul și căsuța de paie
Într-o seară, din pădure a ieșit lupul cel rău. Avea burta goală și poftă mare de un purceluș.
S-a dus drept la căsuța de paie și a bătut la ușă: — Purcelușule, purcelușule, lasă-mă să intru!
— Nu, nu, pentru nimic în lume! a chițăit Nif-Nif.
— Atunci o să suflu, și-o să pufăi, și căsuța ți-o dărâm!
Și lupul a suflat: Fuuuu! Paiele au zburat în toate părțile!
Iar Nif-Nif a fugit cât l-au ținut picioarele, la fratele lui, Nuf-Nuf.
Căsuța de lemn
Lupul a venit după el, la căsuța de lemn. — Purcelușilor, purcelușilor, lăsați-mă să intru!
— Nu, nu, pentru nimic în lume! au strigat frații.
— Atunci o să suflu, și-o să pufăi, și căsuța v-o dărâm!
Lupul a suflat o dată... de două ori... Fuuuu! Și crenguțele s-au împrăștiat ca frunzele toamna!
Nif-Nif și Nuf-Nuf au fugit repede-repede la Naf-Naf.
Ușa de stejar
— Intrați, frățiorilor, repede! a strigat Naf-Naf, și a încuiat ușa cea groasă.
Lupul a ajuns și el: — Purcelușilor, lăsați-mă să intru!
— Nu, nu, pentru nimic în lume! au răspuns toți trei.
Lupul a suflat, și a pufăit, și a suflat iar, până s-a făcut roșu la față.
Dar casa de cărămidă nici nu s-a clintit!
Hornul
Atunci lupul s-a gândit la o șmecherie: s-a cățărat pe acoperiș, ca să intre pe horn.
Dar Naf-Naf, care era isteț, a pus pe foc un ceaun mare cu apă.
Lupul s-a strecurat pe horn în jos... și, pleosc! Drept în apa fierbinte!
— Au, au, auuu! a urlat lupul. A țâșnit înapoi pe horn, cu coada opărită, și a fugit în pădure cât l-au ținut picioarele.
Și nu s-a mai întors niciodată.
Noapte bună
Cei trei frați au râs și au dansat de bucurie.
Iar Nif-Nif și Nuf-Nuf au înțeles că un lucru făcut cu grijă te apără la greu.
De atunci, cei trei purceluși trăiesc împreună, fericiți, în căsuța cea trainică de cărămidă.
Și în fiecare seară, când se aprind stelele, se cuibăresc unul lângă altul și adorm liniștiți.
Noapte bună, Nif-Nif. Noapte bună, Nuf-Nuf. Noapte bună, Naf-Naf. Și noapte bună și ție, puiule.

Prințesa și bobul de mazăreZece saltele, zece plăpumi și un bob mic de mazăre.
Punguța cu doi baniCucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Scufița RoșieBunico, ce urechi mari ai!
Doamna HolleCând ninge, Doamna Holle își scutură pernele.
PinocchioPăpușa de lemn care a vrut să fie băiat
Muzicanții din BremenI-haaa, ham-ham, miau, cucurigu!