1. Poveștile Theei
  2. Scufița Roșie
Coperta: Scufița Roșie5:54

Poveste de zi

Scufița Roșie

Bunico, ce urechi mari ai!

Pornește povestea

Scufița Roșie îi duce bunicii o plăcintă cu mere, dar pe cărare stă de vorbă cu un lup șiret, căruia îi e poftă de plăcintă. Lupul ajunge primul la căsuța bunicii, bunica se ascunde în dulap, iar el se bagă în pat cu boneta ei. „Bunico, ce urechi mari ai!” Un pădurar bun îl alungă, iar Scufița învață să meargă doar pe cărare. După povestea cunoscută, în varianta blândă: nu e mâncat nimeni.

Textul poveștii

Pelerina roșie

A fost odată o fetiță veselă, care locuia cu mama ei într-o căsuță de la marginea pădurii. Bunica îi cususe o pelerină roșie, cu glugă, iar fetița o purta peste tot. De aceea, toată lumea îi spunea Scufița Roșie.

Într-o dimineață, mama a pus într-un coșuleț o plăcintă cu mere și un borcănel cu miere. — Bunica e puțin răcită, Scufițo. Du-i coșulețul, ca să se facă bine.

— Mergi doar pe cărare, nu te opri și nu vorbi cu cine nu cunoști! — Bine, mamă! a spus Scufița. Și-a pus gluga roșie, a luat coșulețul și a pornit spre pădure, făcându-i mamei cu mâna.

Pe cărare

În pădure, soarele se juca printre frunze, iar păsărelele cântau: cip-cirip, cip-cirip. Scufița mergea pe cărare și cânta și ea: — Tra-la-la, tra-la-la, merg la bunicuța mea!

Deodată, de după un copac mare a ieșit un lup cenușiu, cu coada stufoasă și cu ochii șireți. — Bună ziua, fetiță! a zis lupul cu glas mieros. Unde mergi așa de veselă?

Scufița a uitat ce îi spusese mama. — Merg la bunica mea, că e răcită. Îi duc o plăcintă cu mere și un borcănel cu miere. Stă în căsuța de lângă cei trei stejari.

Lupul a zâmbit și s-a gândit: «Mmm, plăcintă cu mere și cu miere... Ce poftă mi-e!»

Florile

— Uite ce flori frumoase sunt pe pajiște! i-a arătat lupul. Bunicii tale i-ar plăcea tare mult un buchet.

Scufița a ieșit de pe cărare și a început să culeagă flori: o floare albastră, una galbenă, una albă... Una, două, trei, patru, cinci!

Iar lupul a luat-o la fugă pe o scurtătură, prin pădure: trap, trap, trap, drept spre căsuța bunicii.

La bunica

Bunica stătea în pat, cu boneta pe cap și cu ochelarii pe nas. Deodată, cineva a bătut la ușă: cioc, cioc, cioc. — Cine e acolo?

— Eu sunt, Scufița Roșie, a zis lupul cu glas subțire. Ți-am adus plăcintă cu mere! — Apasă clanța și intră, puiule, a spus bunica.

Ușa s-a deschis... și în prag a apărut lupul! — Vai de mine, un lup! a zis bunica. A sărit din pat, hop, și s-a ascuns în dulap.

Pe pernă rămăseseră boneta și ochelarii bunicii. Lupul și-a pus boneta pe cap și ochelarii pe nas, s-a băgat în pat și și-a tras plapuma până la nas.

Ce urechi mari ai!

Scufița a ajuns la căsuță cu buchetul de flori. Ușa era deschisă. — Bunico, ți-am adus plăcintă și flori! — Vino mai aproape, puiule, a zis lupul cu glas subțire.

Scufița s-a apropiat de pat și s-a mirat: — Bunico, ce urechi mari ai! — Ca să te aud mai bine! — Bunico, ce ochi mari ai! — Ca să te văd mai bine!

— Bunico, ce mâini mari ai! — Ca să te iau în brațe mai bine! — Bunico, ce gură mare ai! — Ca să mănânc plăcinta mai bine!

Și lupul a sărit din pat după coșuleț! Dar Scufița l-a ținut strâns și a strigat: — Ajutor! Ajutor!

Pădurarul

Pe lângă căsuță trecea un pădurar mare și voinic, cu o pălărie verde. A auzit strigătul și a intrat în fugă. — Ce se întâmplă aici?

Ușa dulapului s-a deschis și bunica a ieșit cu o mătură în mână. — Afară, lupule! — Afară! a strigat și pădurarul.

Lupul a fugit în jurul mesei o dată, de două ori, de trei ori, cu boneta bunicii pe cap. Apoi a țâșnit pe ușă și a fugit în pădure: fuga, fuga, fuga!

Scufița, bunica și pădurarul s-au uitat unul la altul și au râs. Un lup cu bonetă!

Ceaiul

Bunica a pus ceainicul pe sobă, iar Scufița a pus florile într-o cană cu apă, pe masă. — Ce flori frumoase! a zâmbit bunica.

Au mâncat toți trei plăcintă cu mere, cu miere și cu ceai de tei. — Mmm! a zis pădurarul. Așa plăcintă n-am mai mâncat! Iar bunica s-a simțit deodată mult mai bine.

— Bunico, am învățat ceva azi, a spus Scufița. Merg doar pe cărare și nu vorbesc cu cine nu cunosc. — Așa e, puiule, a zâmbit bunica și a strâns-o în brațe.

Spre casă

Pădurarul a condus-o pe Scufița acasă. De data asta, Scufița a mers tot timpul pe cărare și nu s-a mai oprit nici după flori.

Departe, într-un tufiș cu mure, se vedea o bonetă albă... Era lupul! Mânca mure și se prefăcea că nu îi vede. — Pa, lupule! a strigat Scufița. Iar lupul s-a ascuns de rușine după tufiș.

La poartă, mama o aștepta. Scufița a fugit în brațele ei. — Mamă, bunica e bine! Și îți trimite un pupic!

Acasă

Acasă, Scufița și-a agățat pelerina roșie în cui și i-a povestit mamei totul: despre flori, despre lup, despre bunica din dulap și despre pădurarul cel bun.

— Și ce ai învățat azi? a întrebat-o mama. — Să merg doar pe cărare, mami, și să nu vorbesc cu cine nu cunosc! Mama a zâmbit și i-a dat un pupic pe nas.

Și de atunci, Scufița Roșie merge la bunica doar pe cărare, cântând: tra-la-la, tra-la-la. O zi frumoasă, puiule!

Pornește povestea

Alte povești