Textul poveștii
Vara în poiană
Era vară. Soarele strălucea cald peste poiană, florile miroseau a miere, iar fluturii zburau din floare în floare.
Pe o frunză lată de păpădie stătea un greieraș verde, cu o vioară mică. Trăgea ușor cu arcușul și cânta: cri-cri, cri-cri! Toată poiana îl asculta: și buburuza, și albinuța, și florile. Greierașul închidea ochii de plăcere și bătea tactul cu piciorușul.
Prin iarbă, pe o cărare îngustă, venea un șir de furnicuțe. Fiecare ducea în spate ceva: un bob de grâu, o sămânță, o firimitură de pâine. Pas cu pas, bob cu bob, le duceau acasă, în mușuroi.
Furnicuța
Cea mai mică furnicuță s-a oprit lângă greieraș. — Bună ziua, greierașule! Nu vrei să vii cu noi? Strângem grăunțe pentru iarnă.
— Iarna? a râs greierașul. Iarna e departe, departe! Acum e vară. Eu cânt pentru soare, pentru flori și pentru voi! Cri-cri, cri-cri!
Furnicuța a ascultat puțin cântecul și a dat din antene în ritmul lui. Apoi și-a luat bobul în spate și a pornit după surorile ei. Pas cu pas, bob cu bob, toată ziua, până seara.
Toamna
Zilele au trecut, una după alta, și a venit toamna. Frunzele s-au făcut galbene și roșii și cădeau încet: una, două, trei... Vântul sufla: fâș, fâș.
Furnicuțele cărau ultimele grăunțe și le puneau în cămara lor din mușuroi. Cămara era plină: boabe de grâu, semințe de floarea-soarelui și un borcănel cu miere.
Greierașul cânta mai încet acum, pentru că îi era cam frig. Și-a făcut o pătură dintr-o frunză, dar vântul i-o tot lua: fâș! Furnicuța a trecut pe lângă el cu ultimul bob: — Greierașule, vine iarna! — Mai am timp, a spus greierașul, și a cântat mai departe.
Iarna
Apoi a venit iarna. Din cer au început să cadă fulgi albi și pufoși. Poiana s-a făcut toată albă, iar florile dormeau sub zăpadă.
Greierașul tremura sub o tulpină uscată. Nu mai găsea nici o floare, nici o sămânță. — Mi-e frig, a șoptit el. Și mi-e foame... Unde să mă duc?
Atunci a văzut, lângă un trunchi bătrân, mușuroiul furnicuțelor, acoperit de zăpadă. Printr-o ferestruică rotundă se vedea o lumină caldă, galbenă.
Cioc, cioc
Greierașul s-a dus încet până la ușița mușuroiului și a bătut: cioc, cioc, cioc.
Ușița s-a deschis și în prag a apărut furnicuța cea mică. — Greierașule! Ești plin de zăpadă!
— Iartă-mă, furnicuțo, a spus greierașul, cu capul plecat. Vara am cântat și n-am strâns nimic. Acum mi-e frig și mi-e foame. — Intră repede, a spus furnicuța. La noi e cald, și avem grăunțe destule pentru toți.
În mușuroi
Înăuntru era cald și bine. Mușuroiul avea multe cămăruțe: cămara cu grăunțe, bucătăria cu o sobiță mică și dormitorul cu pătuțuri de mușchi moale. Pe pereți luminau lămpițe mici, iar pe jos era un covoraș de petale uscate.
Furnicuțele i-au adus greierașului o sămânță de floarea-soarelui și o lingură de miere. Greierașul a mâncat, s-a încălzit și i-a venit zâmbetul înapoi.
— Mulțumesc, a spus el. Eu n-am grăunțe să vă dau. Dar am altceva: un cântec.
Cântecul greierașului
Și-a luat vioara, a tras ușor cu arcușul și a început să cânte: cri-cri, cri-cri... Un cântec cald, ca soarele de vară.
Furnicuțele s-au oprit din treabă. Una a lăsat jos sămânța, alta a lăsat mătura, alta a lăsat lingurița. Toate ascultau cu ochii mari.
Apoi au început să danseze! Se țineau de mână și se învârteau prin cămăruță. Afară ningea, dar în mușuroi parcă era vară.
La vară, împreună
— Cântecul tău ne încălzește inimioara, a spus furnicuța. Iarna e lungă, și e bine să avem muzică.
— Iar la vară, a spus greierașul, o să car și eu grăunțe cu voi. Și o să cânt cât lucrăm, ca să ne fie munca mai ușoară.
— Așa da! au râs furnicuțele. Și muncă, și cântec, cu toții împreună. Apoi i-au făcut și greierașului un pătuț de mușchi, chiar lângă sobiță.
Noapte bună
Afară se făcuse noapte. Fulgii cădeau încet peste mușuroi, iar luna se uita printre nori.
Furnicuțele s-au culcat în pătuțurile lor de mușchi. Greierașul s-a așezat lângă ele și a cântat încet, tot mai încet: cri... cri... un cântec de leagăn.
Una câte una, furnicuțele au adormit. Apoi și greierașul a închis ochii, cu vioara lângă el.
Noapte bună, greierașule. Noapte bună, furnicuțelor. Și noapte bună și ție, puiule.

Vulpea și barzaFiecare mănâncă altfel: din farfurie sau din ulcior.
Vântul și SoareleCine e mai puternic?
Leul și șoricelulȘi cei mici pot face lucruri mari
Șoricelul de la țară și șoricelul de la orașAcasă e cel mai bine
Maimuțele și luna din lacLuna e sus, pe cer
Iepurele și broasca țestoasăÎncet, încet, dar fără să te oprești