Textul poveștii
Cel mai rapid
A fost odată, într-o poiană plină de flori, un iepure care alerga mai repede decât toți. Alerga ca vântul: zbang! Și sărea peste tufișuri, peste pietre și peste pârâiașe.
Iepurelui îi plăcea să spună: — Eu sunt cel mai rapid din toată pădurea! Nimeni nu mă poate întrece!
În aceeași poiană locuia o broască țestoasă. Ea mergea încet, pas cu pas, cu căsuța ei verde în spinare.
Țestoasa nu se grăbea niciodată. Se oprea să miroasă florile, să salute furnicile și să se uite la nori. Apoi mergea mai departe: pas cu pas, pas cu pas.
Întrecerea
Într-o dimineață, iepurele a trecut în fugă pe lângă țestoasă și a râs: — Țestoaso, ești atât de înceată! Până ajungi tu la lac, eu ajung de zece ori!
Țestoasa a zâmbit liniștită: — Hai să facem o întrecere. Până la stejarul cel mare, de pe deal.
— O întrecere? Cu tine? a râs iepurele. Bine! Și toate animalele din poiană s-au adunat să vadă: veverița, ariciul, broscuța de la lac și păsărelele.
Start!
Bufnița cea înțeleaptă s-a așezat pe o creangă și a strigat: — Unu... doi... trei... start!
Iepurele a țâșnit ca o săgeată: zbang! Într-o clipă a ajuns departe, departe. Iar țestoasa a pornit încet: pas cu pas, pas cu pas.
Veverița a sărit pe o creangă, să vadă mai bine. Ariciul s-a ridicat pe vârfuri, iar păsărelele zburau deasupra și ciripeau.
— Hai, țestoaso! strigau animalele. Hai, hai!
Iepurele se odihnește
Iepurele a ajuns la jumătatea drumului și s-a uitat înapoi. Țestoasa abia se vedea, mică, mică, în iarbă. — Am timp destul, a zis iepurele. Până vine ea, eu pot să dorm un pic.
S-a întins la umbra unui copac, între flori. Vântul adia, albinele bâzâiau, iar soarele era cald. Iepurele a căscat o dată, de două ori... și a adormit.
Pas cu pas
Țestoasa mergea mai departe: pas cu pas, pas cu pas. Nu se grăbea, dar nici nu se oprea. Și își spunea încet: — Încet, încet, dar nu mă opresc!
A trecut pe lângă lac, iar broscuța i-a strigat: — Oac! Bravo, țestoaso! A trecut podețul de lemn, a trecut prin florile galbene... pas cu pas, pas cu pas.
Și a trecut încet, fără zgomot, chiar pe lângă iepurele care dormea.
Pe deal
Soarele mergea pe cer. Fluturii zburau peste iepure, dar iepurele dormea și visa că e cel mai rapid din lume.
Țestoasa urca dealul. Era greu, dar ea nu se oprea: pas cu pas, pas cu pas. Stejarul cel mare era tot mai aproape.
Păsărelele au zburat la stejar și au anunțat: — Vine țestoasa! Vine țestoasa! Toate animalele s-au adunat sub stejar și au întins o panglică roșie între două flori, ca să se vadă unde e sosirea.
Cine câștigă?
Deodată, iepurele s-a trezit. S-a uitat în jur și a văzut-o pe țestoasă aproape de stejar! — Vai! a strigat iepurele. Și a alergat cât a putut de repede: zbang, zbang, zbang!
Dar era prea târziu. Țestoasa a atins panglica roșie, chiar cu o clipă înaintea lui.
— Bravo, țestoaso! au strigat toate animalele. Țestoasa a câștigat!
Prieteni
Iepurele a stat puțin, să-și tragă sufletul. Apoi a zâmbit și a spus: — Bravo, țestoaso! Ai câștigat. Am învățat ceva azi: să nu mă laud și să nu mă opresc la jumătatea drumului.
— Și tu ești foarte rapid, a zis țestoasa. Hai să fim prieteni! Iar iepurele i-a făcut o coroniță din flori galbene.
Apoi toate animalele au făcut un picnic sub stejar: trifoi, fragi și apă rece de izvor.
Încet, dar sigur
A doua zi, iepurele și țestoasa s-au plimbat împreună prin poiană. Încet, încet. Și iepurele a văzut pentru prima dată cât de frumoase sunt florile, fluturii și gărgărițele, când nu te grăbești.
Încet, încet, dar fără să te oprești, ajungi și tu departe.
O zi frumoasă, puiule!

Vulpea și barzaFiecare mănâncă altfel: din farfurie sau din ulcior.
Vântul și SoareleCine e mai puternic?
Greierele și furnicaCri-cri, un cântec pentru iarnă
Leul și șoricelulȘi cei mici pot face lucruri mari
Șoricelul de la țară și șoricelul de la orașAcasă e cel mai bine
Maimuțele și luna din lacLuna e sus, pe cer