Textul poveștii
Mănușa pierdută
Era iarnă. Ningea încet, fulg cu fulg, și toată pădurea era albă și liniștită. Pe crengile brazilor stătea zăpada, ca niște căciulițe pufoase.
Pe cărarea din pădure mergea un bunic, cu căciula trasă pe urechi. Lângă el alerga cățelul lui, Azorel. Bunicul aduna vreascuri pentru sobă, ca să fie cald în casă.
Ca să le adune mai ușor, bunicul și-a scos mănușile roșii, pe care i le împletise bunica, și le-a pus în buzunar. Dar una a alunecat din buzunar și a căzut în zăpadă: pof! Bunicul n-a văzut. Azorel n-a văzut. Și au plecat mai departe, spre casă.
Șoricica
Pe sub tufe, prin zăpadă, alerga o șoricică mică și cenușie: Șoricica Chiț-Chiț. Îi era tare frig la lăbuțe.
Deodată a văzut mănușa roșie. S-a uitat înăuntru: era moale și era caldă. — Ce căsuță frumoasă! a zis ea. Aici o să locuiesc eu! A scuturat zăpada de pe lăbuțe, a tras înăuntru o frunză uscată, ca pe o păturică, și s-a cuibărit în mănușă.
Broscuța
Hop, hop, prin zăpadă, a venit Broscuța Oac-Oac, cu un fular verde la gât. Îi tremurau lăbuțele de frig. A văzut mănușa și a întrebat: — Cine locuiește în mănușă?
Din mănușă s-a auzit o voce subțire: — Eu, Șoricica Chiț-Chiț! Și tu cine ești? — Eu sunt Broscuța Oac-Oac. Mă primești și pe mine? — Vino! Și acum erau două în mănușă.
Iepurașul
Apoi a sosit în fugă Iepurașul Țop-Țop, alb ca zăpada, cu urechile lungi, care îi tremurau de frig. — Cine locuiește în mănușă?
Din mănușă au răspuns două voci: — Eu, Șoricica Chiț-Chiț! — Eu, Broscuța Oac-Oac! Și tu cine ești? — Eu sunt Iepurașul Țop-Țop. Mă primiți și pe mine? — Vino! Și acum erau trei în mănușă.
Vulpița
Pe urmă a venit, cu pași ușori, Vulpița Pufoasa, cu coada ei roșcată și stufoasă. — Cine locuiește în mănușă?
Și au răspuns trei voci: — Eu, Șoricica Chiț-Chiț! — Eu, Broscuța Oac-Oac! — Eu, Iepurașul Țop-Țop! Și tu cine ești? — Eu sunt Vulpița Pufoasa. Mă primiți și pe mine? — Vino! Și acum erau patru în mănușă.
Lupul
Apoi a venit Lupul Cenușiu, mare și blănos, dar blând. — Cine locuiește în mănușă?
Și au răspuns patru voci: — Eu, Șoricica Chiț-Chiț! — Eu, Broscuța Oac-Oac! — Eu, Iepurașul Țop-Țop! — Eu, Vulpița Pufoasa! Și tu cine ești? — Eu sunt Lupul Cenușiu. Mă primiți și pe mine? — Hai, vino, ne strângem puțin! Mănușa a scârțâit puțin, dar i-a primit pe toți. Și acum erau cinci în mănușă, iar mănușa se umflase ca un balon.
Ursul Mor-Mor
Și pe urmă... bum, bum, bum! A venit Ursul Mor-Mor, cel mai mare dintre toți. — Cine locuiește în mănușă?
Și au răspuns cinci voci: — Eu, Șoricica Chiț-Chiț! — Eu, Broscuța Oac-Oac! — Eu, Iepurașul Țop-Țop! — Eu, Vulpița Pufoasa! — Eu, Lupul Cenușiu! Și tu cine ești? — Eu sunt Ursul Mor-Mor. Mă primiți și pe mine?
— E cam strâmt... dar hai, încearcă! Ursul a băgat o labă, apoi încă una. Mănușa s-a întins, s-a întins, s-a întins... și poc! S-a desfăcut toată! Și toți s-au rostogolit în zăpadă.
Bunicul se întoarce
În zăpadă, toți au început să râdă: Șoricica, Broscuța, Iepurașul, Vulpița, Lupul și Ursul. Dar le era frig la lăbuțe.
Atunci s-a auzit: — Ham, ham! Era Azorel, iar în urma lui venea bunicul, cu un felinar. Își căuta mănușa. Când i-a văzut pe toți, bunicul a zâmbit: — Ia te uită! Mănușa mea a fost casă pentru toți!
— Veniți cu mine, a zis bunicul. Acasă e cald, și bunica a făcut ceai. — Da! au strigat toți. Și au pornit după el, prin zăpadă, unul după altul, iar luna le lumina drumul.
Noapte bună
În căsuța bunicului, focul trosnea în sobă. Bunica a cusut mănușa cu ață roșie, și mănușa a fost iar ca nouă.
Și s-au culcat toți lângă sobă, la căldură: Șoricica, Broscuța, Iepurașul, Vulpița, Lupul, Ursul și Azorel. Ursul a căscat mare, mare. Afară ningea încet, fulg cu fulg.
Iar Șoricica Chiț-Chiț s-a cuibărit în mănușa cusută, ca într-un pătuț, și a adormit zâmbind.
Noapte bună, Șoricica. Și noapte bună și ție, puiule.

Cei trei purceluși 3DPaie, crenguțe sau cărămizi?
Prințesa și bobul de mazăreZece saltele, zece plăpumi și un bob mic de mazăre.
Punguța cu doi baniCucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Scufița RoșieBunico, ce urechi mari ai!
Doamna HolleCând ninge, Doamna Holle își scutură pernele.
PinocchioPăpușa de lemn care a vrut să fie băiat