1. Poveștile Theei
  2. Oala fermecată
Coperta: Oala fermecată4:54

Poveste de zi

Oala fermecată

Fierbi, oală mică, fierbi!

Pornește povestea

Lina primește de la o bunicuță din pădure o oală fermecată, care face terci dulce. Dar într-o zi mama uită cuvintele fermecate... și terciul curge prin tot satul! După frații Grimm.

Textul poveștii

Lina și fragii

A fost odată o fetiță pe nume Lina. Lina avea o codiță castanie, o rochiță verde cu flori și un coșuleț mic, de nuiele. Locuia cu mama ei într-o căsuță la marginea satului.

— Ai grijă, Lina, și întoarce-te până la prânz! i-a spus mama. Iar Lina a pornit, țopăind, pe cărarea dintre flori.

Într-o dimineață cu soare, Lina a pornit prin pădure, după fragi. A găsit un frag, și încă unul, și încă unul... până când coșulețul s-a umplut de fragi roșii și dulci.

Bunicuța din pădure

Pe o buturugă, la marginea pădurii, stătea o bunicuță cu basma roșie. Părea obosită și flămândă. — Bună dimineața, bunicuță, a zis Lina. Vrei niște fragi? Și i-a dat jumătate din coșuleț.

Bunicuța a mâncat fragii și a zâmbit. — Ești o fetiță bună, Lina. Uite, îți dau și eu ceva. Și a scos din traistă o oală mică, roșie, cu buline albe.

— E o oală fermecată, a spus bunicuța. Când îi spui «Fierbi, oală mică, fierbi!», face terci dulce. Iar când îi spui «Gata, oală mică, gata!», se oprește. Să nu uiți cuvintele!

Terci dulce

Lina a fugit acasă, a pus oala pe masă și a zis: — Fierbi, oală mică, fierbi! Și oala a început să fiarbă: bulbuc, bulbuc! S-a umplut de terci dulce, cald și pufos, cu miros de vanilie.

— Gata, oală mică, gata! a zis Lina. Și oala s-a oprit pe loc. Mama s-a mirat: — Ce minune!

Lina și mama au luat câte o lingură și au mâncat terci dulce. Mmm, ce bun era! Au chemat și pisica să guste, iar pisica a lins lingurița și a mieunat de plăcere.

Mama uită cuvintele

De atunci, în fiecare dimineață, Lina și mama mâncau terci dulce din oala fermecată. Într-o zi, Lina a plecat să se joace la vecina ei. Iar mama s-a gândit: — Ia să fac și eu terci!

— Fierbi, oală mică, fierbi! a spus mama. Bulbuc, bulbuc! Oala s-a umplut de terci. Mama a vrut s-o oprească... dar a uitat cuvintele! S-a scărpinat în cap: — Cum era? Cum era?

— Destul, oală! a zis mama. Dar oala fierbea mai departe. — Ajunge, oală! Oala fierbea. — Stai, oală, stai! Dar oala tot fierbea: bulbuc, bulbuc!

Terciul curge

Terciul a curs peste marginea oalei, pe masă, pe scaune și pe jos. Apoi a ieșit pe ușă, în curte.

Pisica a sărit pe gard. Găinile s-au urcat pe coteț. Iar cățelul a început să lingă terciul, fericit, dând din coadă.

Și terciul curgea, curgea, ca un râu dulce și alb, pe ulița satului.

Tot satul mănâncă terci

Vecinii au ieșit din case cu boluri și linguri. Brutarul a venit cu o lopată de lemn. Copiii au venit în fugă și râdeau: — Un râu de terci! Un râu de terci!

Toți mâncau terci dulce: bunicul de la poartă, bunica de la fântână, copiii, rațele și chiar și vrăbiile. Dar terciul tot curgea.

Mama alerga după terci și striga: — Oprește-te, oală! Te rog! Dar oala nu știa decât cuvintele ei.

Gata, oală mică, gata!

Chiar atunci, Lina s-a întors acasă. A văzut râul de terci, a văzut-o pe mama și pe toți vecinii cu lingurile în mână... și a înțeles.

A fugit la oală și a spus tare și clar: — Gata, oală mică, gata!

Și oala s-a oprit. Pe loc. Ultimul bulbuc a făcut... bulbuc. Apoi s-a făcut liniște.

Toți strâng

Toată lumea a râs. Mama a îmbrățișat-o pe Lina: — Ce bine că ai venit! Eu uitasem cuvintele fermecate.

Apoi toți au luat mături, găleți și cârpe și au strâns terciul de pe uliță, din curte și din casă. Au strâns împreună, până a strălucit totul.

Iar seara, oala fermecată stătea cuminte pe raft, curată și lucioasă, și parcă zâmbea.

Cuvinte fermecate

Și tu cunoști cuvinte fermecate? «Te rog», «mulțumesc» și «bună dimineața» sunt și ele cuvinte fermecate: când le spui, oamenii zâmbesc.

Lina le spune în fiecare zi. Iar dimineața, la micul dejun, mai spune și: — Fierbi, oală mică, fierbi! Și apoi, negreșit: — Gata, oală mică, gata!

O zi frumoasă, puiule!

Pornește povestea

Alte povești