1. Poveștile Theei
  2. Ridichea uriașă
Coperta: Ridichea uriașă5:28

Poveste de noapte bună

Ridichea uriașă

Trag, trag… dar ridichea nu iese!

Pornește povestea

Bunicul a sădit o ridiche care a crescut uriașă. Ca s-o scoată, vin pe rând bunica, nepoțica, Grivei, Miți… și cel mai mic dintre toți, șoricelul Chițu.

Textul poveștii

Grădina bunicului

A fost odată, într-un sat liniștit, o căsuță albă cu acoperiș roșu și o grădină mare, plină de flori. În căsuță locuiau bunicul, bunica și nepoțica lor. Bunicul avea o mustață albă și o pălărie de paie, iar bunica purta o basma cu buline și făcea cele mai bune plăcinte.

Împreună cu ei mai locuiau cățelul Grivei, pisicuța Miți și un șoricel mic, mic de tot, pe nume Chițu, care avea căsuța lui într-o gaură din perete.

Într-o dimineață de primăvară, bunicul a luat o sămânță mică, mică de tot, a făcut o gropiță în pământ și a pus-o acolo, cu grijă.

— Crești, ridichiuță! a spus bunicul. Crești mare și dulce!

Crește, crește!

În fiecare zi, nepoțica venea cu stropitoarea ei mică și uda pământul: fâs, fâs, fâs.

A venit ploaia: pic, pic, pic. Și din pământ a ieșit o frunzuliță verde.

A venit soarele, cald și blând. Și ridichea a mai crescut puțin.

Grivei păzea ridichea de ciori: — Ham, ham! Plecați, ciorilor! Miți se tolănea la soare lângă ea, iar Chițu o măsura în fiecare dimineață, cu pași mici: un pas, doi pași, trei pași.

Zi după zi, ridichea a crescut tot mai mare... și mai mare... și mai mare! Frunzele ei ajunseseră cât bunicul de înalte.

Era cea mai mare ridiche din tot satul. Era o ridiche uriașă!

Trage bunicul

Într-o seară, bunicul a zis: — A venit vremea să scoatem ridichea!

S-a proptit bine în picioare, s-a apucat de frunze cu amândouă mâinile și a tras. Trage, trage... dar ridichea nu iese!

— Bunico! a strigat bunicul. Vino să mă ajuți!

Vine bunica

A venit bunica, ștergându-și mâinile de șorț. Bunica l-a ținut pe bunicul, bunicul a ținut ridichea... și au tras.

Trag, trag... dar ridichea nu iese! Bunicul și bunica s-au uitat unul la altul, mirați.

— Nepoțico! a strigat bunica. Vino să ne ajuți!

Vine nepoțica

A venit nepoțica, sărind într-un picior. Nepoțica a ținut-o pe bunica, bunica l-a ținut pe bunicul, bunicul a ținut ridichea... și au tras.

Trag, trag... dar ridichea nu iese! Nepoțica a pufăit și și-a suflat bretonul din ochi.

— Grivei! a strigat nepoțica. Vino să ne ajuți!

Vine Grivei

— Ham, ham! a venit Grivei, dând din codiță. Grivei a ținut-o pe nepoțica, nepoțica pe bunica, bunica pe bunicul, bunicul a ținut ridichea... și au tras.

Trag, trag... dar ridichea nu iese! Grivei a scâncit încetișor și a dat din urechi.

— Miți! a lătrat Grivei. Vino să ne ajuți!

Vine Miți

— Miau! a venit pisicuța Miți, pășind încetișor. Miți l-a ținut pe Grivei, Grivei pe nepoțica, nepoțica pe bunica, bunica pe bunicul, bunicul a ținut ridichea... și au tras.

Trag, trag... dar ridichea tot nu iese! Toți s-au așezat pe iarbă, obosiți.

— Cine ne mai poate ajuta? a oftat bunicul. Și atunci s-a auzit o voce subțire: — Chiț, chiț! Pot să vă ajut eu!

Chițu

Era șoricelul Chițu, mic, mic de tot. Toți s-au uitat la el și au zâmbit. Dar Chițu s-a apucat de codița lui Miți.

Chițu a ținut-o pe Miți, Miți pe Grivei, Grivei pe nepoțica, nepoțica pe bunica, bunica pe bunicul, bunicul ridichea... și au tras cu toții, din toate puterile!

Trag, trag, trag... și poc! Ridichea a ieșit din pământ, iar toți au căzut grămadă, unul peste altul: bunicul peste bunica, bunica peste nepoțica, nepoțica peste Grivei, Grivei peste Miți... iar Chițu a aterizat chiar în vârful grămezii, râzând în hohote.

— Ura! a chițăit Chițu. Și așa au aflat toți că, împreună, chiar și cel mai mic poate ajuta mult.

Noapte bună

Au rostogolit ridichea uriașă până în casă, ca pe un butoi. Seara, bunica a făcut din ea o supă caldă și gustoasă. Au mâncat cu toții la aceeași masă, iar Chițu a primit un bolișor mic, doar pentru el.

După cină, afară s-a lăsat noaptea. Pe cer s-au aprins stelele, iar luna s-a uitat pe fereastră la căsuța albă.

Bunicul și bunica s-au culcat în patul lor mare, nepoțica în pătucul ei, Grivei în coșulețul lui, Miți pe pernuța ei, iar Chițu într-o cutiuță moale, cu o batistă drept plăpumioară.

Noapte bună, bunicule. Noapte bună, bunico. Noapte bună, nepoțico. Noapte bună, Grivei, Miți și Chițu. Și noapte bună și ție, puiule.

Pornește povestea

Alte povești