1. Poveștile Theei
  2. Spiridușii și cizmarul
Coperta: Spiridușii și cizmarul5:37

Poveste de noapte bună

Spiridușii și cizmarul

Țac, țac, țac... cine coase noaptea?

Pornește povestea

Un cizmar bătrân și obosit găsește în fiecare dimineață pantofi gata cusuți. Cine îl ajută? Doi spiriduși mititei, Pic și Poc, desculți și în cămășuțe cârpite. Iar bunicii le pregătesc un dar. După frații Grimm.

Textul poveștii

Cizmarul cel bătrân

A fost odată un cizmar bătrân, cu păr alb, cu ochelari rotunzi și cu un șorț de piele. Avea un atelier mic, cu un clopoțel la ușă, și acolo făcea pantofi pentru toată lumea. Cu ciocănelul lui bătea mereu: țac, țac, țac!

Dar cizmarul îmbătrânise. Mâinile lui obosiseră, iar ochii vedeau tot mai greu. Într-o seară, i-a mai rămas o singură bucată de piele roșie, cât pentru o pereche de pantofiori.

A croit pielea cu grijă, a pus bucățile pe masă și i-a spus bunicii: — Îi cos mâine dimineață. Acum sunt prea obosit. Și s-au dus amândoi la culcare.

Doi oaspeți mititei

La miezul nopții, ceasul de pe perete a bătut de douăsprezece ori. Și, chiar atunci, o ușiță mică de sub dulap s-a deschis încet. Din ea au ieșit doi spiriduși, mici, mici, cât o lingură.

Aveau urechi ascuțite, năsuci roșii și cămășuțe vechi, cârpite. Erau desculți. Pe unul îl chema Pic, iar pe celălalt îl chema Poc.

Pic și Poc s-au cățărat pe masă, au luat acul, ața și ciocănelul și s-au apucat de lucru: țac, țac, țac! Trage ața, trage ața! Și cântau încetișor, ca să nu-i trezească pe bunici.

Minunea de dimineață

Dimineața, cizmarul a intrat în atelier și s-a oprit mirat. Pe masă stătea o pereche de pantofiori roșii, gata cusuți. Erau atât de frumoși, cu cusături mici și drepte, ca niște steluțe.

— Bunico, vino repede! Cine a făcut minunea asta? Bunica a ridicat din umeri. Nici ea nu știa.

Chiar atunci a sunat clopoțelul de la ușă și a intrat o mamă cu o fetiță. Fetița a încercat pantofiorii roșii, i s-au potrivit de minune și a început să danseze prin atelier. Cu banii pe ei, cizmarul a cumpărat piele pentru încă două perechi.

În fiecare noapte

În seara aceea, cizmarul a croit pielea pentru două perechi și a lăsat-o pe masă. Iar la miezul nopții, Pic și Poc au venit din nou: țac, țac, țac!

Dimineața, pe masă stăteau o pereche de cizmulițe albastre și o pereche de papuci galbeni. Cizmulițele le-a luat un băiețel, care a fugit direct să sară prin băltoace. Papucii galbeni i-a luat o bunicuță, care a zâmbit: — Ce moi sunt!

Și tot așa, în fiecare noapte: cizmarul croia, spiridușii coseau, iar dimineața oamenii plecau din atelier cu pantofi noi și cu zâmbetul pe buze.

Cine ne ajută?

Într-o seară, bunica a zis: — Hai să vedem și noi cine ne ajută! Au aprins o lumânare mică, s-au ascuns după perdea și au așteptat. Au așteptat... și au așteptat...

La miezul nopții, ușița de sub dulap s-a deschis. Pic și Poc au sărit pe masă și s-au apucat de lucru, cântând încet: țac, țac, țac!

Bunicii se uitau cu ochii mari. Spiridușii erau atât de mici! Și, vai, erau desculți, iar cămășuțele lor erau rupte. Din când în când, tremurau puțin de frig.

Un dar pentru spiriduși

Dimineața, bunica a spus: — Spiridușii ne-au ajutat atât de mult. Dar le e frig, sărmanii. Hai să le facem și noi un dar!

Bunica a luat andrelele și a împletit două pulovere mici: unul roșu și unul verde. Apoi două căciulițe cu ciucuri. Iar cizmarul a făcut două perechi de pantofiori mici, mici, cât o nucă.

Seara, în locul pielii croite, au pus pe masă darurile. Apoi s-au ascuns iar după perdea.

Ce frumoși suntem!

La miezul nopții, Pic și Poc au sărit pe masă. S-au uitat după piele... dar pe masă erau două pulovere, două căciulițe și două perechi de pantofiori.

— Sunt pentru noi! a șoptit Pic. — Pentru noi! a râs Poc. S-au îmbrăcat repede: puloverele, căciulițele, pantofiorii. Și s-au învârtit de bucurie.

Apoi au dansat pe masă și au cântat: — Ce frumoși suntem acum! Ce căldură, ce culoare! Și, ținându-se de mână, au ieșit pe ușița de sub dulap, în noapte.

Cântecul spiridușilor

De atunci, Pic și Poc nu s-au mai întors. Dar bunicii nu s-au supărat. Învățaseră cântecul spiridușilor și, de câte ori lucrau, îl cântau împreună: cizmarul cosea, bunica împletea, și treaba mergea ușor și vesel.

Iar uneori, noaptea, se auzea departe, foarte departe, un țac, țac, țac mititel. Pic și Poc ajutau pe altcineva.

Noapte bună

În seara aceea, cizmarul și bunica au stins lumânarea și s-au culcat liniștiți. Pe masă, în lumina lunii, sclipea un nasture mic, de aur: un mulțumesc de la spiriduși.

Poate că și în noaptea asta, undeva, Pic și Poc ajută pe cineva, încet, încet, ca să nu-l trezească.

Noapte bună, Pic și Poc. Și noapte bună și ție, puiule.

Pornește povestea

Alte povești