Textul poveștii
Bunica face o turtiță
A fost odată un bunic și o bunică, într-o căsuță cu acoperiș de paie, la marginea pădurii. Într-o dimineață, bunicul a zis: — Bunico, ce bine ar fi să mâncăm o turtiță caldă!
Bunica a luat făină, lapte și un pic de unt. A frământat aluatul, l-a făcut rotund ca soarele și l-a pus în cuptor. Când s-a copt, turtița era rumenă, aurie și mirosea a bunătate.
Bunica a pus-o pe pervaz, la fereastră, să se răcească.
Turtița fuge
Dar turtița nu voia să stea pe pervaz. A deschis ochii, a zâmbit... și s-a rostogolit! De pe pervaz pe bancă, de pe bancă pe prispă, de pe prispă pe cărare.
— Turtițo, unde fugi? au strigat bunicii. Iar turtița a cântat: — Sunt Turtița rotunjoară, rumenă și ușoară! Prindeți-mă, de puteți: fug ca vântul, să vedeți!
Și s-a rostogolit spre pădure: rostogol, rostogol. Bunicii au alergat după ea, dar turtița se rostogolea prea repede.
Iepurașul
Pe cărare, a întâlnit un iepuraș cu urechi lungi, care tocmai ronțăia un morcov. — Turtițo, Turtițo, ce bine miroși! Vino să te gust!
— Nu, iepurașule! a râs turtița. Și a cântat: — Sunt Turtița rotunjoară, rumenă și ușoară! Am fugit de la bunici, și de tine fug acum: rostogol, rostogol pe drum!
Și s-a rostogolit mai departe. Iepurașul a sărit după ea, dar n-a putut s-o prindă.
Lupul
Pe cărare, a întâlnit un lup cenușiu, care căsca de foame. — Turtițo, Turtițo, ce bine miroși! Vino să te gust!
— Nu, lupule! Și turtița a cântat: — Sunt Turtița rotunjoară, rumenă și ușoară! Am fugit de la bunici, de la iepurașul mic, și de tine fug acum: rostogol, rostogol pe drum!
Și s-a rostogolit mai departe. Lupul a alergat după ea, dar n-a putut s-o prindă.
Ursul
Pe cărare, a întâlnit un urs mare și blănos, care căuta miere prin scorburi. — Turtițo, Turtițo, ce bine miroși! Vino să te gust!
— Nu, ursule! Și turtița a cântat: — Sunt Turtița rotunjoară, rumenă și ușoară! Am fugit de la bunici, de la iepurașul mic, de la lupul cel flămând, și de tine fug acum: rostogol, rostogol pe drum!
Și s-a rostogolit mai departe. Ursul a pornit greoi după ea, dar n-a putut s-o prindă.
Vulpița
Pe cărare, a întâlnit o vulpiță roșcată, cu coada stufoasă. — Turtițo, Turtițo, ce cântec frumos ai! Dar eu aud cam greu... Vino mai aproape, urcă-te pe năsucul meu și mai cântă o dată!
Turtița s-a oprit. S-a gândit. Și a zis: — Ba nu, vulpițo! Eu cânt de aici. Și a cântat: — Sunt Turtița rotunjoară, rumenă și ușoară! Am fugit de la bunici, de la iepurașul mic, de la lupul cel flămând, de la ursul mormăind, și de tine fug acum: rostogol, rostogol pe drum!
Apoi turtița s-a gândit la bunici. Îi era dor de ei. Și s-a rostogolit înapoi, spre casă.
Acasă
Bunicii stăteau pe prispă, triști. Deodată, pe cărare, a apărut turtița: rostogol, rostogol! — Turtița noastră s-a întors! a strigat bunica, și a luat-o în palme.
Dar în urma turtiței au venit și iepurașul, și lupul, și ursul, și vulpița. Toți adulmecau: ce bine miroase la casa bunicilor!
Bunica a zâmbit: — Ce de musafiri! Stați puțin, că fac turtițe pentru toată lumea!
Turtițe pentru toți
Bunica a frământat iar aluat, a făcut multe turtițe mici și rumene și le-a copt în cuptor. Turtițe care nu fugeau și nu cântau. Bunicul a pus ceai cald pe masă, iar ursul a adus un fagure de miere.
Toți s-au așezat la masă, pe prispă: iepurașul, lupul, ursul, vulpița, bunicul și bunica. Și au mâncat turtițe cu miere.
Iar Turtița cea rotunjoară stătea pe pervaz și le cânta tuturor cântecul ei. Și toți cântau cu ea.
Turtița cântă
De atunci, Turtița a rămas la bunici. În fiecare dimineață se rostogolește pe pervaz și le cântă: — Sunt Turtița rotunjoară, rumenă și ușoară!
Iar animalele din pădure vin des în vizită, la turtițe și la ceai.
O zi frumoasă, puiule!

Cei trei purceluși 3DPaie, crenguțe sau cărămizi?
Prințesa și bobul de mazăreZece saltele, zece plăpumi și un bob mic de mazăre.
Punguța cu doi baniCucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Scufița RoșieBunico, ce urechi mari ai!
Doamna HolleCând ninge, Doamna Holle își scutură pernele.
PinocchioPăpușa de lemn care a vrut să fie băiat