Textul poveștii
Barca verde
A fost odată o bufniță și o pisicuță, care erau cei mai buni prieteni din lume. Într-o seară frumoasă, au pornit pe mare într-o bărcuță verde, verde ca un bob de mazăre.
Au luat cu ei un borcan cu miere, câțiva bănuți de aur, înveliți într-o batistă, și o chitară mică.
Valurile legănau bărcuța încet, încet, încolo și încoace, iar pe cer răsărea luna, mare și rotundă.
Cântecul bufniței
Bufnița s-a uitat la lună, a luat chitara și a cântat: — O, Pisicuță dragă, ce frumoasă ești! Ce blăniță moale ai, ce ochi strălucitori!
Pisicuța a ascultat și a tors de plăcere: rrr, rrr. — Ce frumos cânți, Bufnițo! Cânți mai frumos decât orice pasăre. Iar luna, sus pe cer, parcă zâmbea și ea.
— Pisicuțo, a spus bufnița, vrei să fim împreună pentru totdeauna, ca doi prieteni care nu se despart niciodată?
Un inel
— Da! a spus pisicuța. Dar pentru asta ne trebuie un inel. Un inel mic, ca semn. Și noi n-avem niciun inel!
Bufnița s-a scărpinat cu aripa după ureche. — Atunci, hai să căutăm unul! Lumea e mare, iar marea e și mai mare.
Și bărcuța verde a plutit mai departe, pe valuri, zile și nopți la rând. Ziua îi însoțeau delfinii, care săreau din apă și îi salutau, iar noaptea îi priveau stelele.
Insula copacului cu flori
Într-o dimineață, au ajuns la o insulă cu nisip auriu și cu scoici sclipitoare, unde creștea un copac ciudat, cu flori portocalii și rotunde, ca niște portocale mici.
Și sub copac, cine credeți că stătea? Un purceluș roz! Iar la capătul râtului avea... un inel! Un inel mic și strălucitor.
Bufnița și pisicuța s-au uitat una la alta și au zâmbit. Tocmai un inel căutau!
Inelul purcelușului
— Purcelușule, a întrebat pisicuța, frumos, ne dai inelul tău pentru un bănuț de aur?
Purcelușul s-a gândit puțin, a mișcat din râtișor și a spus: — Da, vi-l dau! Mie îmi plac mai mult bănuții.
A scos inelul de pe râtișor, iar bufnița i-a dat un bănuț strălucitor. — Mulțumim, purcelușule! — Cu plăcere!
Petrecerea
A doua zi, curcanul de pe dealul insulei a venit să-i felicite, cu penele umflate de bucurie. — Ce bine că sunteți împreună! a spus el. Acum, la masă!
Pe nisip au pus o masă cu felii de gutuie și cu mierea din borcan. Au mâncat cu o lingură mare și caraghioasă, pe rând: o dată bufnița, o dată pisicuța, o dată purcelușul.
Curcanul a dansat, purcelușul a râs, iar pisicuța purta acum inelul cel mic și strălucitor.
Dansul în lumina lunii
Când s-a lăsat seara și luna a ieșit pe cer, bufnița și pisicuța s-au prins de mână, aripă și lăbuță, și au dansat pe nisip, la marginea mării. Purcelușul și curcanul băteau din palme.
Au dansat la lumina lunii, la lumina lunii, la lumina lunii... încet, încet, în cerc.
Iar valurile mării le cântau: șșș... șșș...
Înapoi în bărcuță
Apoi s-au urcat în bărcuța lor verde. Pisicuța s-a ghemuit lângă bufniță, iar bufnița a mai cântat o dată, încet, încet, la chitara cea mică.
Valurile legănau bărcuța, iar luna i-a acoperit cu o pătură de lumină argintie.
Pisicuța a adormit prima, torcând. Apoi a adormit și bufnița, cu aripa peste pisicuță.
Noapte bună, bufniță și pisicuță
Și bărcuța verde a rămas acolo, lângă insulă, legănată de mare, sub luna cea mare și rotundă. Iar pe lăbuța pisicuței, inelul cel mic sclipea ca o steluță.
Noapte bună, bufnițo. Noapte bună, pisicuțo. Noapte bună, purcelușule, și noapte bună, curcanule.
Și noapte bună și ție, puiule.

Ursul Mormăilă și somnul de iarnăNoapte bună, Mormăilă! Ne vedem la primăvară!
Norișorul Puf și plapuma de steleO călătorie lină spre țara viselor
Căsuța din ciupercăO umbrelă pentru toți prietenii
Oița Lulu numărăUnu, doi, trei... și somnul vine singur
Trenulețul de noapteCiuf-ciuf, toată lumea acasă
Licuriciul cel micȘi luminițele mici sunt importante