Textul poveștii
Lulu nu poate dormi
La o fermă mică, la marginea satului, era un grajd cald. Acolo, pe paie moi, dormeau toate oile, una lângă alta, ca niște nori pufoși.
Toate oile dormeau, în afară de una: oița Lulu, cea mai mică și mai pufoasă dintre ele. Lulu se întorcea de pe o parte pe alta, iar ochii ei stăteau deschiși, mari și rotunzi.
— Mami, a șoptit Lulu, nu pot să dorm! Am încercat cu ochii închiși, am încercat cu ochii deschiși, dar somnul nu vine.
Sfatul mamei
Mama oaie a deschis un ochi și a zâmbit. — Când nu poți să dormi, Lulu, numără ceva frumos. Încet, încet, câte unul. Și somnul vine singur.
— Mami, și tu ce numeri când nu poți să dormi? — Eu? a râs mama încet. Eu îmi număr puii. Și am un singur pui: pe tine. Așa că număr: unu, Lulu... și adorm imediat.
— Și eu ce să număr? a întrebat Lulu.
— Uită-te pe fereastră, a spus mama. Numără ce vezi acolo. Dar încet, încet, ca și cum ai legăna fiecare număr.
Stelele
Lulu s-a ridicat în vârful copitelor și s-a uitat pe fereastra grajdului. Pe cer se aprindeau stelele, una câte una.
— O stea... două stele... trei stele, a numărat Lulu. Și stelele au clipit, parcă îi spuneau: bravo, Lulu!
Dar apoi s-au aprins o mulțime de stele deodată, mai multe decât putea Lulu să numere. Lulu a râs încet. Stelele erau prea multe, iar somnul încă nu venea.
Broscuțele
Lângă grajd era un lac mic, cu nuferi albi. Pe marginea lui stăteau trei broscuțe verzi, una lângă alta, și se uitau la lună.
Prima broscuță a sărit în apă: oac! — Una, a numărat Lulu. A doua a sărit: oac! — Două. A treia a sărit: oac! — Trei.
Apa s-a făcut cercuri, cercuri, iar broscuțele au scos capul din apă și i-au făcut cu ochiul. Lulu a căscat mic de tot. Dar somnul încă nu venea.
Să număr oile!
— Știu! a spus Lulu. Am auzit că, la culcare, se numără oi care sar peste gard! Dar toate oile dormeau deja, una lângă alta.
Atunci, la gardul de lângă grajd, au venit prietenii lui Lulu, care nu puteau nici ei să doarmă: un purceluș roz, două rățuște galbene și trei iepurași cu urechi lungi.
— Sărim noi în locul oilor! a spus purcelușul. Tu doar numără, Lulu! Și poate adormim și noi.
Purcelușul și rățuștele
Purcelușul și-a luat avânt, a fugit, a fugit și a sărit peste gard: hop! — Unu! a numărat Lulu. Purcelușul s-a rostogolit în fân, a căscat și a adormit.
Apoi au sărit rățuștele, una după alta: hop, hop! — Doi... trei! a numărat Lulu. Rățuștele s-au cuibărit lângă purceluș și au adormit și ele.
Lulu a căscat mai mare. Ochii i se făceau tot mai mici.
Iepurașii
Au venit la rând cei trei iepurași. Primul a sărit: hop! — Patru, a numărat Lulu, încet.
Al doilea a sărit: hop! — Cinci... Al treilea a sărit: hop! — Șase...
Iepurașii s-au strâns ghem lângă rățuște și au adormit, cu urechile lăsate. Toți dormeau acum în fânul moale, unul lângă altul.
Lulu adoarme
— Unu... doi... trei... a mai numărat Lulu, tot mai încet. Pleoapele i se lăsau singure, ca niște perdele mici.
— Patru... cinci... Și la șase, Lulu a adormit.
Mama oaie s-a lipit de ea, a acoperit-o cu lâna ei caldă și a șoptit: — Vezi, puiul meu? Somnul a venit singur, așa cum vine în fiecare seară.
Noapte bună, Lulu
Afară, stelele clipeau încet, luna se uita pe fereastra grajdului, iar broscuțele din lac cântau tot mai rar: oac... oac...
Noapte bună, purcelușule. Noapte bună, rățuștelor. Noapte bună, iepurașilor. Și noapte bună, oițo Lulu.
Și noapte bună și ție, puiule.

Ursul Mormăilă și somnul de iarnăNoapte bună, Mormăilă! Ne vedem la primăvară!
Norișorul Puf și plapuma de steleO călătorie lină spre țara viselor
Căsuța din ciupercăO umbrelă pentru toți prietenii
Bufnița și PisicuțaO bărcuță verde, sub lună
Trenulețul de noapteCiuf-ciuf, toată lumea acasă
Licuriciul cel micȘi luminițele mici sunt importante