1. Poveștile Theei
  2. Moș Ene vine pe la gene
Coperta: Moș Ene vine pe la gene5:09

Poveste de noapte bună

Moș Ene vine pe la gene

Un pic de nisip auriu, pe gene, pe gene...

Pornește povestea

Seara, Moș Ene trece prin sat cu săculețul lui de nisip auriu: adorm pe rând cocoșul, pisicuța, cățelul Lăbuș, văcuța, oițele și chiar căluțul, în picioare. Doar o fetiță nu vrea să doarmă... După personajul din folclorul românesc.

Textul poveștii

Moș Ene

A fost odată, într-un sat mic, cu case albe și garduri de lemn, un moșuleț pe care îl chema Moș Ene. Era mic și blând, avea o barbă albă, lungă până la brâu, și purta o scufie albastră, plină de steluțe.

În spate ducea un săculeț. Iar în săculeț avea nisip de somn: un nisip auriu și fin, care sclipea ca polenul florilor. În mână ținea un felinar mic, cu o lumină caldă.

În fiecare seară, când soarele se ascundea după deal, Moș Ene pornea prin sat. Mergea încet, în vârful picioarelor, iar licuricii îi luminau cărarea. Și trecea pe la toți. Pe la gene, pe la gene...

Cocoșul

Primul pe care l-a găsit a fost cocoșul. Stătea pe gard, cu pieptul umflat, și striga: — Cucurigu! Eu nu mă culc! Cucurigu!

Moș Ene a zâmbit. A luat din săculeț un pic de nisip auriu și a suflat ușor peste cocoș: — Pe gene, pe gene, somn ușor...

Cocoșul a căscat o dată, mare. Și-a băgat capul sub aripă și a adormit, chiar acolo, pe gard.

Pisicuța

Pe pervazul unei ferestre, o pisicuță gri se juca cu un ghem de lână roșie. Îl rostogolea încoace și încolo, încoace și încolo.

Moș Ene s-a apropiat în vârful picioarelor și a presărat un pic de nisip auriu: — Pe gene, pe gene, somn ușor...

Pisicuța a căscat, s-a întins, s-a făcut covrig lângă ghem și a început să toarcă încet, tot mai încet... până a adormit.

Cățelul Lăbuș

În curtea de alături, cățelul Lăbuș păzea casa. Se uita la lună și voia să latre: — Ham! Ham!

— Șșș, Lăbuș, a șoptit Moș Ene. Luna e prietena noastră. Și a presărat un pic de nisip auriu: — Pe gene, pe gene, somn ușor...

Lăbuș a căscat, a intrat în cușcă, și-a pus botul pe lăbuțe și a adormit.

Văcuța și oițele

În grajd, văcuța Joiana încă mesteca fân: mesteca, mesteca... — Muu! a zis ea încet. Iar în țarc, trei oițe albe țopăiau: una, două, trei.

Moș Ene a presărat nisip auriu peste văcuță și peste oițe: — Pe gene, pe gene, somn ușor...

Văcuța s-a culcat pe fânul moale. Iar oițele s-au strâns una lângă alta și au adormit, ca un nor mare și pufos de lână.

Căluțul

Lângă grajd stătea un căluț alb, cu coama lungă. — Moș Ene, a zis căluțul, eu n-am pat. Unde să mă culc?

— Tu n-ai nevoie de pat, a râs Moș Ene. Căluții pot dormi și în picioare! Și a presărat un pic de nisip auriu: — Pe gene, pe gene, somn ușor...

Căluțul a lăsat capul în jos, a închis ochii... și a adormit așa, în picioare, alb sub lumina lunii.

Bufnița

Sus, în nucul cel bătrân, doi ochi mari și galbeni clipeau: era bufnița. — Uhu! a spus ea. Eu nu dorm, Moș Ene. Eu păzesc noaptea.

— Așa e, bufnițo, a zâmbit Moș Ene. Tu veghezi, ca toți ceilalți să doarmă liniștiți. Și i-a făcut cu mâna. Bufnița i-a făcut cu aripa.

Acum tot satul dormea. Luna strălucea rotundă, stelele clipeau, iar Moș Ene mai avea de trecut pe la o singură casă.

Fetița care nu voia să doarmă

La ultima casă, la o fereastră mică, încă ardea o lumină. Înăuntru, o fetiță sărea în pat, cu ursulețul de pluș în brațe. — Eu nu sunt obosită! Eu nu vreau să dorm!

Moș Ene a bătut ușor în geam: cioc, cioc. Și i-a șoptit: — Știi, fetițo, cocoșul doarme. Pisicuța doarme. Lăbuș doarme. Joiana doarme. Oițele dorm. Și căluțul doarme... în picioare!

Fetița a râs încet. Apoi a căscat. Mare, mare.

Pe gene, pe gene

Moș Ene a luat ultimul pic de nisip auriu și l-a presărat ușor, ușor: — Pe gene, pe gene, somn ușor... Genele fetiței s-au făcut grele, tot mai grele... și fetița a adormit, cu ursulețul în brațe.

Atunci Moș Ene și-a stins felinarul și s-a dus și el la culcare, în căsuța lui mică de după deal. Mâine seară vine iar. Poate chiar și pe la tine.

Noapte bună, Moș Ene. Și noapte bună și ție, puiule.

Pornește povestea

Alte povești